Format / Sintaxă: Agent Memory – managementul memoriei de lucru din fereastra curentă de context vs. memoria persistentă episodică
Explicație detaliată
Memoria pe termen scurt (Working Memory) este stocată direct în promptul activ al modelului (istoricul conversației curente). Când fereastra de context se umple, devine necesară compactarea sau rezumarea ei.
Memoria pe termen lung (Long-Term Episodic Memory) este salvată pe disc sau într-o bază vectorială externă, permițând agentului să își amintească preferințele utilizatorului, erorile trecute și soluțiile găsite în sesiuni anterioare.
Analogie intuitivă
💡 Memoria de lucru a omului (ce cifre ții minte când faci o adunare în minte) comparativ cu jurnalul intim sau albumul foto din bibliotecă pe care îl deschizi pentru a-ți aminti vacanța de acum 3 ani.
Mecanism & Funcționare
- Short-term: ferestre glisante (sliding window), rezumare automată a conversației.
- Long-term: indexare vectorială a interacțiunilor trecute și regăsire contextuală la începutul unei sarcini similare.
Exemple practice și aplicabilitate
- Memoria din Claude Code (CLAUDE.md) și Codex (AGENTS.md) ca formă de memorie statică pe termen lung.
- Mem0, Zep și LangChain Memory ca framework-uri dedicate.
Capcane frecvente & bune practici
Fără memorie persistentă, fiecare sesiune de lucru cu un agent o ia de la zero, repetând aceleași erori de configurare.
Noțiuni înrudite
agent-autonom: Noțiune asociată din acest modul.ce-este-rag: Noțiune asociată din acest modul.multi-agent-systems: Noțiune asociată din acest modul.