Prompturi AI pentru scriere creativă
Prompturi pentru scriitori: idei, personaje, lumi, intrigă și structură, scris împreună cu AI, dialog, feedback și editare, blocajul scriitorului, pe genuri literare.
Alege ce vrei să faci, genul și cât de serios e proiectul, iar lista îți arată cele mai utile 50 de prompturi. Scrie ideea poveștii în câmpul de mai jos și se completează singură în fiecare prompt.
Ce scrii aici apare în prompturi în locul lui [tema]. Restul câmpurilor între paranteze drepte le completezi după ce copiezi.
Toate prompturile
-
Feedback onest pe textul meu, ca de la un editor
Ești un editor literar exigent, dar respectuos. Citește textul meu ([genul]): <text> [lipește textul] </text> Spune-mi: ce funcționează și de ce, ce nu funcționează și de ce, cu citate exacte din text. Evaluează începutul, ritmul, personajele, dialogul, limba, finalul. Încheie cu cele mai importante 3 lucruri de lucrat. Fără laude goale și fără să rescrii textul.
-
15 idei de poveste pornind de la un subiect
Scriu [genul]. Pornind de la [tema], propune 15 idei de poveste, cât mai diferite între ele: fiecare cu o premisă într-o propoziție, personajul principal, conflictul și ce face ideea neobișnuită. Amestecă idei sigure cu idei riscante. Marchează-le pe cele 3 care ți se par cele mai puternice și spune de ce. Eu sunt autorul: propune variante și întrebări, iar deciziile le iau eu. Nu imita autori în viață și nu folosi personaje sau lumi care aparțin altora.
-
Poveste de culcare scurtă, gata de citit în seara asta
Scrie o poveste de culcare pentru un copil de [vârsta] ani despre [tema], de aproximativ [numărul de cuvinte, de ex. 400] cuvinte. Cerințe: - personaj principal [animal / copil / jucărie], cu un nume ușor de spus; - o problemă mică, rezolvată cu blândețe, fără pericol real; - propoziții scurte, cuvinte potrivite vârstei, câteva sunete sau repetiții de spus împreună; - ritmul încetinește spre final, iar ultima imagine e liniștitoare (somn, cuib, lumină caldă); - fără morală spusă direct. La final, propune 2 întrebări liniștite pe care i le pot pune copilului înainte de stingerea luminii.
-
Fișa completă a unui personaj
Construiesc un personaj pentru [genul]: [tema]. Ce știu deja: [ce știu despre el]. Ajută-mă cu fișa lui: ce vrea (la suprafață) și de ce are nevoie (în adânc), cea mai mare frică, o rană din trecut, un defect care îl încurcă, cum vorbește, un obicei mic, ce minte despre sine, cum se schimbă până la final. Pune-mi întrebări unde lipsesc lucruri, în loc să completezi totul singur.
-
Sistem de magie cu reguli clare și cost
Construiesc un sistem de magie pentru lumea mea fantasy. Pornesc de la: [tema]. Pune-mi întrebările de mai jos pe rând și propune 2–3 variante la fiecare, fără să decizi în locul meu: 1. Sursa magiei: de unde vine? 2. Cine o poate folosi și cum se învață? 3. Costul: ce plătește cel care o folosește? 4. Limitele: ce nu se poate face niciodată? 5. Cum reacționează societatea (lege, religie, economie) la magie? 6. Ce poate merge prost și ce dezastru istoric a provocat? La final, verifică sistemul: are găuri logice? Există o metodă prin care un personaj deștept l-ar putea „păcăli” și strica intriga? Spune-mi sincer. -
Feedback onest pe o poezie: ce merge, ce nu și de ce
Te rog să-mi dai feedback onest pe poezia de mai jos, ca un redactor exigent dar corect, nu ca un prieten care vrea să-mi facă plăcere. Poezia: [lipește aici poezia] Ce am vrut să transmit: [în 1–2 propoziții] Structurează răspunsul așa: 1. Ce funcționează (cu versuri citate și de ce). 2. Ce nu funcționează: clișee, abstracții, adjective inutile, rime forțate, explicații, versuri slabe (citate exact). 3. Dacă ce am vrut să transmit ajunge la cititor sau nu. 4. Cele mai importante 3 lucruri de lucrat, în ordinea priorității. Nu rescrie poezia. Poți da cel mult un exemplu de reformulare pentru fiecare problemă, ca ilustrare.
-
Indicii și piste false corecte față de cititor
Misterul meu: [rezumat: crima, vinovatul, motivul, suspecții]. Ajută-mă să construiesc un traseu de indicii corect față de cititor: 1. Listează 6–8 indicii adevărate care duc spre vinovat și unde să apară în carte (început, mijloc, aproape de final). 2. Pentru fiecare indiciu, cum îl ascund la vedere (îl pun într-o listă, îl mascăm cu o scenă emoțională, e interpretat greșit de anchetator). 3. Propune 3 piste false, fiecare cu explicația ei logică la final. 4. Verifică dacă un cititor atent ar putea ghici singur vinovatul înainte de dezvăluire. Rămâi la nivel de poveste, fără detalii tehnice reale despre comiterea crimei. -
Critică onestă a unei povestiri
Te rog să citești povestirea mea ca un redactor exigent de revistă literară, nu ca un prieten. [lipește aici povestirea] Spune-mi: 1. Ce funcționează cu adevărat (cu exemple din text). 2. Ce nu funcționează: personaje, structură, ritm, dialog, stil, final (cu exemple și de ce). 3. Cele mai importante 3 lucruri de schimbat, în ordinea priorității. 4. Fraze sau pasaje concrete care sună artificial, explicativ sau clișeic. Nu rescrie povestirea și nu îndulci observațiile. Dacă e bună, spune de ce; dacă nu e gata, spune ce lipsește. -
Idei de povești de culcare liniștitoare
Vreau să inventez povești de culcare pentru copilul meu de [vârsta] ani, care iubește [ce îi place: dinozauri, tractoare, pisici, stele, bunica]. Tema: [tema]. Propune 8 idei de povești scurte (5 minute de citit), fiecare cu: - personajul principal și ce își dorește; - o mică problemă, deloc înfricoșătoare; - cum se rezolvă cu blândețe; - o imagine liniștitoare de final (somn, cuib, lumină stinsă, îmbrățișare). Evită suspansul puternic, monștrii și finalurile agitate. Ritmul trebuie să încetinească spre final, ca povestea să ajute adormirea.
-
Structura poveștii, de la început la final
Am premisa pentru [genul]: [tema]. Personajul principal: [personajul]. Finalul la care mă gândesc: [finalul, dacă îl am]. Propune o structură în trei acte: situația inițială, evenimentul declanșator, complicațiile, punctul de mijloc, momentul cel mai întunecat, punctul culminant, finalul. Pentru fiecare, 2–3 propoziții. Apoi propune o variantă alternativă de structură, cu alt final. Eu sunt autorul: propune variante și întrebări, iar deciziile le iau eu. Nu imita autori în viață și nu folosi personaje sau lumi care aparțin altora.
-
Feedback complet pe o poveste pentru copii
Te rog să citești povestea mea pentru copii de [vârsta] ani ca un redactor de carte pentru copii, sincer și concret. Povestea: [lipește aici povestea] Analizează: 1. Ce funcționează (cu exemple din text). 2. Dacă problema e clară din primele rânduri și dacă personajul o rezolvă singur. 3. Lungimea, ritmul și limbajul față de vârstă. 4. Momentele care pot speria sau neliniști un copil. 5. Dacă morala e predicată sau trăită. 6. Ce face povestea memorabilă sau, dimpotrivă, ce o face să semene cu multe altele. La final, cele mai importante 3 modificări. Nu rescrie povestea.
-
Poveste personalizată cu numele copilului
Vreau o poveste personalizată în care eroul este copilul meu, [numele copilului], de [vârsta] ani. Îi plac [ce îi place], are o jucărie preferată ([jucăria]) și în ultima vreme învață să [o abilitate nouă: meargă la oliță, împartă jucăriile, citească, să meargă cu bicicleta]. Întâi pune-mi 4 întrebări scurte ca povestea să fie a lui (un prieten, un loc preferat, o vorbă de-a lui). Apoi scrie o poveste de aproximativ [numărul de cuvinte] cuvinte în care [numele copilului] are o mică aventură legată de [tema] și reușește prin ceva ce poate face și în realitate. Limbaj potrivit vârstei, propoziții scurte, fără pericole reale și fără morală spusă direct.
-
Caută găurile logice din intrigă
Iată rezumatul complet al misterului meu, cu soluția: [lipește aici rezumatul, cronologia reală a crimei și cine ce știe] Joacă rolul unui cititor de romane polițiste foarte atent. Verifică: - cronologia: poate fi fiecare personaj unde spun că e, la ora respectivă? - de ce nu face vinovatul ceva mai simplu; - de ce nu observă anchetatorul un lucru evident; - coincidențe care ajută prea convenabil ancheta; - informații pe care cititorul nu le primește, dar de care are nevoie ca să înțeleagă soluția. Fă o listă de probleme, ordonată după gravitate, cu sugestii de reparare. -
Emoție fără clișee și fără melodramă
Iată un fragment emoționant din povestea mea: [lipește aici fragmentul] Citește-l ca un editor exigent și spune-mi: - unde numesc emoția („era îndurerată”, „simțea o iubire imensă”) în loc să o arăt; - ce expresii sunt clișee ale genului (lacrimi care curg șiroaie, fluturi în stomac, privire de gheață); - unde exagerez (prea multe adjective, prea mult plâns, muzică de fundal); - unde ar fi mai puternic să tac. Fă o listă: fragmentul, problema, o sugestie. Nu rescrie totul și păstrează ce funcționează. -
Idei de scurtmetraj care se pot filma cu buget mic
Vreau să scriu un scurtmetraj de 5–15 minute pe care să-l pot filma cu prietenii, cu buget aproape zero. Tema: [tema]. Propune 8 idei care respectă limitele: - maxim 2–3 locații ușor accesibile (apartament, curte de bloc, parc, mașină, magazin de cartier); - maxim 3–4 actori; - fără efecte speciale, cascadorii sau scene de noapte complicate. Pentru fiecare: titlu provizoriu, rezumat în 3 fraze, conflictul, imaginea finală. Spune-mi care e cea mai ușor de filmat și de ce. Nu scrie scenariul încă. -
Morala arătată, nu spusă
Vreau ca povestea mea pentru copii de [vârsta] ani să transmită o valoare: [valoarea: prietenia, curajul, sinceritatea, răbdarea, să împarți, să ceri ajutor], dar fără să sune a predică. Dacă am deja textul, îl lipesc aici: [lipește aici povestea sau scrie „încă nu am”]. 1. Explică diferența dintre morala spusă și morala trăită de personaj, cu un exemplu scurt. 2. Dacă am text: marchează frazele care țin predici și propune cum pot fi înlocuite cu o acțiune sau o consecință. 3. Dacă nu am: propune 3 situații în care personajul greșește, simte consecința și alege altfel. Finalul nu trebuie să conțină fraze de tipul „Și așa a învățat că...”.
-
Am blocajul scriitorului
Lucrez la [genul] și m-am blocat la [unde m-am blocat]. Ce simt: [nu știu ce urmează / nu-mi place ce scriu / nu am timp / mi-e frică să nu fie prost]. Ajută-mă să înțeleg ce fel de blocaj e și propune 5 exerciții concrete de 10–15 minute pentru el (de exemplu scrie scena din alt punct de vedere, sari la o scenă pe care o vrei, scrie prost intenționat). Nu scrie tu în locul meu.
-
Continuă scena în vocea mea, doar câteva paragrafe
Mai jos e un fragment scris de mine ([genul]): <fragment> [lipește fragmentul] </fragment> Descrie-mi pe scurt vocea mea (frază, ton, ritm, punct de vedere). Apoi propune 3 continuări scurte, de un paragraf fiecare, care merg în direcții diferite, în vocea mea. Eu aleg una și scriu mai departe; nu continua mai mult de atât.
-
Dialogul meu sună fals: fă-l natural
Iată un dialog din povestea mea ([genul]): <dialog> [lipește dialogul] </dialog> Spune-mi unde sună artificial: personaje care își explică lucruri pe care le știu deja, replici prea lungi și prea corecte, toate personajele vorbesc la fel. Arată-mi cum ar suna mai natural în română vorbită (întreruperi, ce nu se spune, cuvinte specifice fiecărui personaj), cu 2–3 exemple, și lasă-mă să rescriu restul.
-
Am o idee vagă: ajută-mă s-o transform în poveste
Am o idee vagă pentru [genul]: [tema]. Ce mă atrage la ea: [ce simt că e interesant]. Nu scrie povestea. Pune-mi 8 întrebări care să mă ajute să descopăr ce vreau de fapt să spun: cine e personajul, ce vrea, ce îl oprește, ce e în joc, cum se termină. După răspunsurile mele, propune 3 direcții posibile pentru poveste.
-
Zece premise „ce-ar fi dacă” pornind de la o idee
Lucrez la o poveste fantasy sau SF pornind de la această idee: [tema]. Propune-mi 10 premise de tip „ce-ar fi dacă”, fiecare într-o singură frază. Amestecă: 3 premise de fantasy, 3 de SF apropiat (următorii 20–50 de ani), 2 de SF îndepărtat și 2 care pun ideea într-un decor românesc (sat de munte, oraș de provincie, Deltă, București). Pentru fiecare premisă adaugă: - conflictul central într-o propoziție; - ce întrebare își pune cititorul; - ce e original față de clișeele genului. Nu scrie povestea. Eu aleg premisa și o dezvoltăm apoi împreună. -
Zece unghiuri neașteptate pentru aceeași temă
Vreau să scriu o poezie despre [tema], dar primele idei care îmi vin sunt cele pe care le-a scris toată lumea. Propune-mi 10 unghiuri diferite din care aș putea intra în poezie. Pentru fiecare: - cine vorbește (eu, un obiect, un loc, cineva absent, un animal); - momentul exact în care începe poezia (o oră, un gest, un sunet); - un detaliu concret, văzut sau auzit, care poate purta tot sensul; - ce emoție rămâne nespusă, ca subtext. Evită clișeele legate de tema asta (enumeră-le mai întâi, pe scurt, ca să le ocolim). Nu scrie poezia: vreau doar unghiurile, ca să aleg eu unul. -
Personaj principal: ce vrea și de ce are de fapt nevoie
Personajul meu principal: [tema]. Ajută-mă să-l adâncesc, întrebându-mă, nu inventând în locul meu. Pune-mi pe rând întrebări despre: - ce vrea conștient (scopul vizibil); - de ce are nevoie de fapt (ce îi lipsește și nu recunoaște); - ce minciună crede despre el sau despre lume; - o rană din trecut care explică minciuna, fără melodramă; - ce ar refuza să facă orice ar fi; - un obicei mărunt, o contradicție, felul în care vorbește. După răspunsurile mele, rezumă personajul în 5 rânduri și spune-mi unde e încă plat sau prea previzibil. -
Etapele unei povești de dragoste, adaptate poveștii tale
Scriu o poveste romantică despre [tema]. Personaje: [cei doi protagoniști]. Explică-mi etapele clasice ale unei povești de dragoste (întâlnirea, atracția și rezistența, apropierea, primul moment de intimitate emoțională, criza sau despărțirea, gestul decisiv, finalul) și aplică-le poveștii mele: ce ar putea fi fiecare etapă la mine. Pentru fiecare etapă propune 2 variante. Spune unde schema poate fi încălcată intenționat și ce câștig așa. Eu aleg variantele.
-
Transformă schița mea în format de scenariu
Am schițat o scenă pentru scenariul meu despre [tema], ca proză: [lipește aici schița] Transformă-o în format standard de scenariu de film: - antetul scenei (INT./EXT. LOC – ZI/NOAPTE); - descrierea acțiunii la timpul prezent, scurtă, doar ce se vede și se aude; - numele personajelor cu majuscule la prima apariție; - replici, cu indicații de interpretare doar unde sunt absolut necesare. Păstrează replicile mele cât mai neschimbate. Apoi explică-mi pe scurt regulile de format pe care le-ai aplicat, ca să le pot folosi singur.
-
Situații cotidiene românești cu potențial comic
Vreau să scriu un text amuzant despre: [tema]. Propune-mi 12 situații comice pornind de la tema mea, inspirate din viața de zi cu zi din România (ședința de bloc, coada la ghișeu, grupul de WhatsApp al părinților, vizita la socri, concediul la mare, nunta cu 300 de invitați). Pentru fiecare: - situația în 2 fraze; - unde e contrastul sau absurdul (de unde vine râsul); - un posibil final neașteptat. Umorul trebuie să vină din situație, nu din batjocorirea unor categorii de oameni. Eu aleg ce dezvolt. -
Verificarea limbajului potrivit vârstei
Am scris o poveste pentru copii de [vârsta] ani: [lipește aici povestea]. Verifică limbajul: 1. Marchează cuvintele pe care un copil de vârsta asta probabil nu le înțelege și propune variante simple (sau spune dacă merită păstrate, pentru că se înțeleg din context). 2. Semnalează frazele prea lungi sau cu prea multe subordonate. 3. Verifică dacă dialogul sună a copil sau a adult care se preface copil. 4. Spune-mi dacă există expresii învechite, ironie pe care copilul nu o prinde sau glume doar pentru adulți. Dă-mi o listă de modificări, nu povestea rescrisă.
-
Personaj animal memorabil pentru copii
Vreau să creez un personaj animal pentru povești destinate copiilor de [vârsta] ani. Animalul: [animalul, sau „propune tu”]. Tema poveștilor: [tema]. Construiește-l cu mine: - un nume ușor de spus și de ținut minte (5 variante, românești sau jucăușe); - o dorință mare și un defect simpatic, cu care copiii se pot identifica; - un tic sau o vorbă a lui, care se repetă în fiecare poveste; - cum arată, în 3 detalii pe care un ilustrator le poate desena; - un prieten care îl completează. Personajul trebuie să fie original, nu o variantă a unor personaje cunoscute din desene animate sau cărți.
-
Găsește blocurile de explicații care opresc povestea
Iată un capitol din povestea mea fantasy sau SF despre [tema]: [lipește aici capitolul] Fă o analiză onestă: 1. Marchează paragrafele în care explic lumea, magia sau tehnologia și acțiunea se oprește. 2. Pentru fiecare: e necesar acum? Se poate muta, scurta sau transforma în acțiune sau dialog? 3. Ce informație lipsește și cititorul s-ar putea pierde. 4. Raportul aproximativ dintre acțiune, dialog și explicații. Nu rescrie capitolul. Dă exemple concrete din textul meu și propune soluții; eu fac modificările.
-
Imagini poetice proaspete pentru o emoție
Vreau să exprim o emoție, [emoția, de ex. dorul, rușinea, ușurarea după o boală], în legătură cu [tema], fără să o numesc. Propune 12 imagini concrete care ar putea transmite această emoție, grupate pe surse: casă și obiecte, natură, oraș, corp, muncă. Pentru fiecare, explică pe scurt ce nuanță a emoției prinde. Apoi marchează 3 imagini care ți se par cele mai tocite din listă și spune de ce. Eu voi alege 2–3 imagini și le voi duce mai departe cu cuvintele mele.
-
Un anchetator credibil, nu un supererou
Anchetatorul din romanul meu despre [tema] este: [descriere scurtă: meserie, vârstă, situație]. Pune-mi întrebări ca să-l fac credibil: - ce îl face bun la meseria lui și ce îl face vulnerabil; - ce limite reale are (birocrație, șefi, lipsă de timp, legi pe care nu le poate ocoli); - viața lui în afara anchetei; - un defect care îl face să greșească în caz; - de ce îi pasă de acest caz anume. Spune-mi apoi ce clișee de gen am atins (detectivul alcoolic și divorțat, geniul arogant) și cum le pot evita sau întoarce.
-
Începutul povestirii: primele rânduri care țin cititorul
Acesta e începutul povestirii mele (primele paragrafe): [lipește aici fragmentul] Analizează-l ca un editor: - ce află cititorul în primele trei fraze și ce întrebare i se naște; - dacă încep prea devreme (pregătire, vreme, trezitul din somn) sau prea târziu; - ce informații pot fi amânate; - dacă vocea naratorului e clară de la început. Apoi propune 3 puncte de intrare diferite în aceeași poveste (descrise, nu scrise), cu avantajele fiecăruia. Rescrierea o fac eu. -
Doi protagoniști care se completează și se ciocnesc
Construiesc cuplul central al poveștii mele despre [tema]. Iată ce știu despre ei: [personaj A] și [personaj B]. Ajută-mă cu întrebări, nu cu răspunsuri gata făcute: - ce caută fiecare în dragoste și de ce se teme; - ce are unul și îi lipsește celuilalt; - în ce privință sunt prea asemănători ca să se înțeleagă; - ce greșeală a făcut fiecare într-o relație anterioară; - ce i-ar face să renunțe. După răspunsurile mele, spune-mi dacă tensiunea dintre ei e suficientă pentru o carte întreagă sau doar pentru o povestire.
-
Scheletul în trei acte și lista de secvențe
Lucrez la un scenariu de lungmetraj (90–110 minute) despre: [tema]. Ajută-mă să construiesc structura: 1. Actul 1 (aprox. 25 de pagini): lumea obișnuită, incidentul declanșator, decizia. 2. Actul 2 (aprox. 55 de pagini): obstacole crescânde, punctul de mijloc, momentul în care totul pare pierdut. 3. Actul 3 (aprox. 25 de pagini): confruntarea și rezolvarea. Împarte apoi totul în 8 secvențe de câte 10–15 pagini, fiecare cu scopul ei. Unde nu știi ce vreau, pune-mi întrebări. Semnalează secvențele care par slabe sau repetitive. -
Evaluare sinceră: ce glume funcționează
Iată textul meu de umor (povestire, sketch, număr de stand-up sau discurs) despre [tema]: [lipește aici textul] Evaluează fiecare glumă pe o scară de la 1 la 5 și explică: - de ce funcționează sau nu (previzibilă, prea lungă, explicată, prea nișă); - dacă o poantă e de fapt o glumă veche, auzită de multe ori; - cum s-ar putea întări. Spune-mi apoi ce 3 glume aș tăia complet. Fii sincer; umorul care nu funcționează nu se salvează prin politețe.
-
Aceeași idee de poveste adaptată pe trei vârste
Am o idee de poveste pentru copii: [tema]. Arată-mi cum s-ar schimba povestea pentru trei grupe de vârstă: - 2–4 ani: lungime, repetiții, câte personaje, tipul de problemă; - 5–7 ani: cât suspans e potrivit, umor, cum apare morala; - 8–11 ani: complexitatea intrigii, emoții mixte, capitole. Pentru fiecare vârstă dă-mi un rezumat de 4–5 propoziții, numărul aproximativ de cuvinte și 3 greșeli frecvente pe care le fac adulții când scriu pentru acea vârstă. Eu aleg vârsta și scriu povestea. -
Planul pe capitole al unui roman
Lucrez la un roman ([genul]): [tema]. Rezumatul intrigii: [rezumatul]. Lungimea vizată: [numărul de cuvinte]. Împarte intriga în capitole: ce se întâmplă în fiecare, ce află cititorul, ce întrebare rămâne deschisă la final de capitol, punctul de vedere. Marchează capitolele în care ritmul ar putea scădea și propune ce ar putea fi tăiat sau unit.
-
Idei din mitologia românească reinterpretată
Vreau să scriu o poveste fantasy care reinterpretează mitologia românească, legată de: [tema]. Pentru fiecare dintre aceste făpturi — strigoi, iele, zmei, solomonari, ursitoare, pricolici, Muma Pădurii — propune o reinterpretare neașteptată: 1. Ce sunt „de fapt” în lumea mea (altă origine, altă logică, alt rol în societate). 2. Ce vor și de ce intră în conflict cu oamenii. 3. O scenă de deschidere posibilă, în 2–3 fraze. Păstrează legătura cu credințele populare reale (spune-mi pe scurt ce spune folclorul) și evită varianta de film horror americănesc. Prefer ceva care să sune autentic românesc, nu exotic. -
Exerciții poetice de 10 minute pentru o săptămână
Vreau să scriu poezie zilnic, câte 10 minute, timp de o săptămână. Interesul meu principal este [tema]. Fă-mi un program de 7 exerciții diferite, câte unul pe zi, fiecare cu: - o constrângere clară (de ex. doar substantive concrete, un singur verb repetat, 6 versuri fără niciun adjectiv, poezie dintr-o listă de cumpărături); - un punct de pornire concret din viața de zi cu zi din România; - o întrebare de verificare la final („Ai explicat undeva ce ai arătat deja?”). Crește dificultatea pe parcursul săptămânii. Nu-mi da exemple scrise, ca să nu mă influențezi. -
Poezie pentru o ocazie (nuntă, botez, aniversare, rămas-bun)
Am nevoie de o poezie pentru [ocazia: nuntă, botez, aniversare, pensionare, înmormântare, sfârșit de an școlar], dedicată lui [numele persoanei / persoanelor]. Va fi citită [cu voce tare la masă / scrisă pe o felicitare / pusă pe un tablou]. Înainte de orice, pune-mi 6–8 întrebări despre persoană: amintiri comune, vorbe pe care le spune des, un loc al ei, ce vreau să simtă când aude poezia. Abia după răspunsuri, propune 2 variante scurte (12–16 versuri), una cu rimă și una în vers liber, folosind detaliile mele, nu formule generale. Evită expresii de felicitare tocite („mulți ani cu bine”, „drum lin”) și tonul prea solemn dacă ocazia e veselă.
-
Premise de roman polițist pornind de la o idee
Vreau să scriu un roman polițist pornind de la [tema]. Propune 6 premise diferite, fiecare cu: - crima sau misterul central (descris doar la nivel de poveste, fără detalii tehnice despre cum se comite); - victima și de ce contează; - cine investighează (polițist, jurnalist, avocat, amator curios); - 3 suspecți cu motive credibile; - întrebarea care ține cititorul până la final. Variază tonul: un thriller tensionat, un mister clasic, un cozy mystery, o anchetă psihologică. Măcar două să aibă decor românesc. Eu aleg. -
De la o idee vagă la premisa unui roman
Am o idee încă vagă de roman: [tema]. Ajută-mă să o transform într-o premisă solidă, fără să decizi în locul meu. 1. Pune-mi 10 întrebări care să scoată la suprafață ce mă interesează de fapt în această idee (tema ascunsă, personajul care mă obsedează, întrebarea morală). 2. După ce răspund, formulează 3 premise diferite, de câte 2–3 fraze fiecare: cine, ce vrea, ce îl împiedică, ce e în joc. 3. Pentru fiecare premisă spune ce tip de roman ar ieși (intimist, de familie, de idei, de formare) și ce riscuri are (prea subțire pentru un roman, prea aglomerată, deja foarte des scrisă). Începe doar cu întrebările. -
Obstacole credibile între doi îndrăgostiți
Cele două personaje ale mele: [descrie-le pe scurt]. Tema: [tema]. Am nevoie de un obstacol care să-i țină despărțiți mult timp fără să pară artificial (o neînțelegere care s-ar rezolva dintr-o singură discuție nu e suficientă). Propune 6 obstacole, împărțite în: - exterioare (familie, bani, distanță, clasă socială, carieră, un alt partener); - interioare (frici, răni vechi, valori diferite, orgoliu). Pentru fiecare explică de ce nu se poate rezolva repede și ce trebuie să învețe fiecare personaj ca să-l depășească.
-
Dialog cu subtext: ce nu se spune
Am o scenă de dialog în scenariul meu despre [tema]. Ce vreau să se înțeleagă de fapt: [descrie conflictul real]. Dialogul meu actual: [lipește aici dialogul] 1. Marchează replicile în care personajele spun direct ce simt („Sunt supărat pe tine pentru că...”). 2. Propune variante în care emoția trece prin gesturi, pauze, obiecte sau un subiect banal (vasele, mașina, vremea). 3. Spune unde e bine să rămână spus direct. Păstrează vocea personajelor mele și lasă alegerea finală mie.
-
Idei de piesă de teatru pentru școală sau trupă de amatori
Am nevoie de idei pentru o piesă de teatru de [numărul de minute] minute, jucată de [publicul: de ex. elevi de clasa a VII-a, trupă de amatori de adulți]. Tema: [tema]. Propune 6 idei, fiecare cu: - rezumat în 3–4 fraze; - numărul de roluri (cu câte roluri mici se pot adăuga dacă vin mai mulți copii); - decorul minim (o masă, câteva scaune, o pânză); - ce mesaj transmite fără să devină moralizatoare. Conținutul trebuie să fie potrivit vârstei. Măcar 2 idei să aibă decor românesc (școală, sat, bloc, gară).
-
Structura unui număr de stand-up de 5 minute
Pregătesc un număr de stand-up de 5 minute (seară de microfon deschis sau seară de comedie) despre: [tema]. Ideile mele brute: [lipește aici notițele] Ajută-mă cu structura: 1. Deschiderea: prima glumă în primele 20–30 de secunde. 2. Ordinea subiectelor și trecerile dintre ele. 3. Pentru fiecare bucată: premisa, poanta și eventual poante suplimentare. 4. O revenire la o glumă de la început pentru final. 5. Cea mai bună glumă la sfârșit. Nu rescrie glumele; organizează materialul meu și arată-mi unde lipsește o poantă.
-
Povești care ajută la o situație grea (frați, grădiniță, mutare)
Copilul meu de [vârsta] ani trece printr-o situație nouă sau grea: [situația: începe grădinița, vine un frățior, ne mutăm, a murit bunicul, îi e frică de întuneric, merge la dentist]. Propune 5 idei de povești care să-l ajute să înțeleagă și să vorbească despre ce simte, fără să-i țină o lecție. Pentru fiecare: - un personaj în care se poate recunoaște fără să fie el (de preferat un animal); - ce emoție numește povestea și cum o arată; - ce face personajul ca să se simtă mai bine; - 2 întrebări pe care i le pot pune după lectură. Tonul trebuie să fie cald și sigur. Dacă situația e serioasă (pierdere, boală), amintește-mi că o poveste nu înlocuiește sprijinul unui specialist. -
Trei deschideri pentru o poveste fantasy, pe vocea mea
Lucrez la o poveste fantasy sau SF despre: [tema]. Iată un fragment scris de mine, ca să-mi vezi stilul: [lipește aici fragmentul] Scrie 3 variante de deschidere (maxim 150 de cuvinte fiecare), păstrând vocea mea: 1. Începe în mijlocul acțiunii. 2. Începe cu un detaliu ciudat al lumii, fără explicații. 3. Începe cu gândurile personajului. Nu explica sistemul de magie sau tehnologia în primele paragrafe. După fiecare variantă, spune-mi în o frază ce efect încearcă să obțină. Eu aleg și rescriu.
-
Vânătoare de clișee și abstracțiuni
Poezia mea despre [tema]: [lipește aici poezia] Caută și marchează: - clișeele (imagini și expresii foarte folosite, de ex. „lacrimi de cristal”, „inimă frântă”, „dor nespus”); - cuvintele abstracte care ar putea fi înlocuite cu ceva concret (suflet, iubire, durere, timp, speranță); - adjectivele și adverbele care nu adaugă nimic; - versurile care explică ce a arătat deja imaginea. Pentru fiecare problemă, pune-mi o întrebare care să mă ajute să găsesc eu varianta concretă (de ex. „Ce vedeai în momentul acela?”), în loc să o înlocuiești tu.
-
Metrica în română: iamb, troheu, dactil, pe exemple
Vreau să înțeleg metrica în limba română ca să scriu poezii cu ritm, nu doar cu rimă. Explică-mi simplu: - ce sunt piciorul metric, silaba accentuată și neaccentuată; - iambul, troheul, dactilul, amfibrahul, cu câte un exemplu de vers românesc (din poeți clasici din domeniul public, de ex. Eminescu, Coșbuc, Alecsandri); - cum număr silabele și unde apar capcane (diftongi, hiat, elidări); - ce înseamnă rimă masculină și feminină. La final dă-mi 3 exerciții scurte despre [tema]: îmi dai un vers incomplet și eu îl completez respectând metrul. Corectezi după ce îți trimit. -
Suspecți cu motive, oportunitate și secrete
Misterul meu: [descrie crima și victima pe scurt]. Ajută-mă să construiesc 5 suspecți. Pentru fiecare suspect, în tabel: - relația cu victima; - motivul aparent; - oportunitatea (unde era, cine îl poate confirma); - un secret care nu are legătură cu crima, dar îl face să mintă; - indiciul care îl incriminează și cel care îl scoate din cauză. Vinovatul îl aleg eu; nu-mi spune cine ar trebui să fie. Verifică doar că fiecare suspect poate fi vinovat în ochii cititorului. -
Plan de roman pe trei acte, flexibil
Lucrez la un roman despre [tema]. Iată ce am: [premisa, personajele principale, ce scene știu deja]. Ajută-mă să fac un plan: 1. Împarte povestea în trei acte și spune ce trebuie să se întâmple în fiecare (incidentul declanșator, punctul de cotitură de la mijloc, criza, deznodământul). 2. Pune scenele pe care le am deja în acest schelet și arată unde sunt goluri. 3. Pentru fiecare gol, propune 2 variante de scenă, între care să aleg eu. 4. Spune unde riscă mijlocul romanului să se lungească. Ține cont că e un roman literar, nu un thriller: tensiunea poate fi interioară.
-
Cearta de cuplu în care ambii au dreptate
Iată o ceartă între cei doi protagoniști ai mei: [lipește aici dialogul] Analizează: - are fiecare personaj un punct de vedere legitim sau unul e doar „vinovatul”? - cearta e despre subiectul de suprafață sau despre ceva mai adânc? - unde sună replicile a discurs sau a terapie, nu a doi oameni furioși? - unde ar trebui cineva să spună ceva ce regretă imediat? Propune modificări rând cu rând, păstrând vocea mea, și spune ce replică ar trebui să fie cea care doare cel mai tare. -
Personajul arătat prin ce face, nu prin ce spune
În scenariul meu, protagonistul este: [tema]. În film nu pot scrie ce gândește personajul. Ajută-mă: 1. Propune 5 acțiuni mici, vizuale, care arată cine e în primele 2 minute (cum intră într-o cameră, ce face cu telefonul, cum vorbește cu un necunoscut). 2. Un obiect care îl definește și cum îl folosim pe parcurs. 3. O scenă de prezentare de maxim o pagină, fără nicio replică despre trecutul lui. 4. Ce contradicție interioară se poate vedea pe ecran. Dă variante; eu aleg ce se potrivește personajului meu. -
Concept pentru o carte ilustrată
Vreau să scriu o carte ilustrată (album) pentru copii de [vârsta] ani, despre [tema], pe care o voi autopublica sau o voi propune unei edituri. Ajută-mă să clarific conceptul: 1. Rezumatul într-o singură propoziție (ce vrea personajul și ce îl oprește). 2. De ce ar cere un copil s-o citească a zecea oară (repetiție, joc, umor, surpriză la întoarcerea paginii). 3. Ce povestesc ilustrațiile și ce povestește textul (să nu spună amândouă același lucru). 4. Ce cărți similare ar putea exista pe piața românească, ca să mă diferențiez (descrie tipuri de cărți, nu titluri inventate). Amintește-mi să verific regulile editurii sau ale platformei de autopublicare despre folosirea AI.
-
Basm clasic reinterpretat pentru copiii de azi
Vreau să reinterpretez un basm clasic din domeniul public: [basmul, de ex. Capra cu trei iezi, Punguța cu doi bani, Scufița Roșie, Albă ca Zăpada în varianta fraților Grimm]. Pentru copii de [vârsta] ani, cu tema [tema]. 1. Rezumă structura originalului și elementele care pot fi prea dure pentru vârsta asta. 2. Propune 5 reinterpretări: altă perspectivă (lupul povestește), alt decor (bloc, oraș azi), schimbarea rolurilor, final diferit, umor. 3. Pentru varianta aleasă de mine, fă un plan pe scene. Folosește doar basmele din domeniul public, nu adaptările moderne protejate (de ex. versiunile de film).
-
„Ce-ar fi dacă...”: întrebări care pornesc povești
Dă-mi 20 de întrebări de tipul „Ce-ar fi dacă...” legate de [tema], potrivite pentru [genul]. Unele mici și intime, altele mari și neobișnuite. Pentru 3 dintre ele, la alegerea mea, dezvoltăm apoi împreună premisa.
-
Găsește găurile din intrigă
Iată rezumatul poveștii mele ([genul]): <rezumat> [lipește rezumatul, capitol cu capitol] </rezumat> Caută găurile logice, coincidențele prea convenabile, motivațiile neclare, firele uitate și momentele în care personajele fac ceva doar ca să meargă intriga. Pentru fiecare problemă, propune 2 soluții posibile și lasă-mă să aleg.
-
Construiește lumea poveștii prin întrebări
Construiesc lumea poveștii mele ([genul]): [tema]. Ce am deja: [descrierea]. Pune-mi 12 întrebări despre lume, de la mare la mic: geografie, putere și reguli, bani, credințe, ce mănâncă oamenii, cum vorbesc, ce e interzis, ce s-a întâmplat în trecut. După răspunsurile mele, spune-mi ce contradicții vezi și ce detalii ar face lumea mai vie.
-
Personajul meu e plat: cum îl fac viu
Personajul meu, [numele personajului], pare plat. Iată o scenă cu el: <fragment> [lipește fragmentul] </fragment> Spune-mi de ce pare plat (ce nu arată, ce e previzibil, unde vorbește autorul prin el) și propune 5 schimbări concrete: o contradicție, o dorință ascunsă, un gest specific, o reacție neașteptată, un fel propriu de a vorbi. Nu rescrie scena; arată-mi doar unde aș putea aplica schimbările.
-
Un personaj cu puteri, definit prin limite și cost
Personajul meu are puteri sau abilități speciale: [tema]. Ajută-mă să-l fac interesant prin limite, nu prin forță. Pune-mi întrebări și propune variante pentru: 1. Ce NU poate face, chiar dacă cititorul ar aștepta să poată. 2. Ce îl costă fiecare folosire a puterii (fizic, emoțional, social). 3. Ce greșeală a făcut în trecut cu puterea lui. 4. Ce vrea (scopul exterior) și de ce are nevoie de fapt (nevoia interioară). 5. Ce situație l-ar pune în fața unei alegeri imposibile. Nu-mi da un profil final. Dă-mi 2–3 variante la fiecare punct și eu aleg. -
Plan pentru un ciclu de poezii sau un volum
Lucrez la un ciclu de poezii (sau un prim volum) în jurul temei [tema]. Am deja [numărul] poezii; titlurile și câte un rând din fiecare sunt aici: [lipește lista]. Ajută-mă să gândesc ansamblul: - ce fire comune vezi deja (imagini, cuvinte-cheie, anotimpuri, personaje); - ce goluri tematice sau emoționale are ciclul; - 3 variante de ordine a poeziilor (cronologic, pe emoții, în cerc) și ce poveste spune fiecare; - 6 idei de poezii noi care ar lega părțile; - 5 titluri posibile pentru volum, cu motivarea fiecăruia. Dacă vreau să trimit volumul la o editură sau la un concurs de debut, amintește-mi să verific regulile lor despre folosirea AI.
-
Vers liber cu formă: unde tai versul și de ce
Scriu în vers liber și nu știu dacă tăieturile mele de vers au sens sau sunt întâmplătoare. Poezia mea (sau un fragment): [lipește aici poezia] 1. Explică-mi principiile tăieturii de vers: pe unitate de respirație, pe sintagmă, enjambament pentru surpriză, cuvântul de la final de vers ca loc tare. 2. Analizează tăieturile mele: care funcționează, care slăbesc versul (cuvinte goale la final, rupturi fără efect). 3. Arată-mi aceeași strofă în 2 variante de tăiere și explică diferența de ritm și de sens. Nu schimba cuvintele, doar așezarea lor în pagină. -
Planul anchetei, capitol cu capitol
Romanul meu polițist despre [tema] are acest rezumat: [rezumat, vinovatul, suspecții]. Fă-mi un plan pe 20–25 de capitole cu două coloane: - ce se întâmplă la suprafață (ce află anchetatorul, ce crede cititorul); - ce se întâmplă de fapt (ce face vinovatul în fundal). Marchează unde apare fiecare indiciu, fiecare pistă falsă și fiecare întorsătură. Arată unde riscă mijlocul să se dilueze și unde ar trebui o nouă victimă sau o descoperire. Planul îl ajustez eu.
-
Dialog cu subtext: ce nu spun personajele
Iată un dialog din povestirea mea: [lipește aici dialogul] Ce vreau de fapt să transmită scena: [ce se întâmplă între personaje sub suprafață]. Analizează: unde spun personajele direct ce simt (și ar fi mai puternic să nu o spună), unde sună a informație pusă pentru cititor, unde vorbesc toți la fel. Propune modificări punctuale, rând cu rând, care să mute emoția în subtext: tăceri, schimbări de subiect, gesturi, răspunsuri pe lângă întrebare. Păstrează cuvintele mele acolo unde funcționează.
-
Idei de povestire pornind de la un detaliu banal
Vreau să scriu o povestire scurtă pornind de la [tema]. Propune-mi 8 idei de povestire, fiecare construită în jurul unui detaliu concret și banal (un obiect, un gest, o frază auzită în autobuz) care ascunde ceva important. Pentru fiecare idee scrie: - detaliul de pornire; - personajul principal și ce își dorește; - ce se schimbă până la final, chiar și foarte puțin; - de ce ar merita citită (ce emoție sau întrebare lasă). Evită ideile cu întorsătură forțată la final și locurile comune. Decorul poate fi românesc, dar nu pitoresc de carte poștală. Eu aleg ideea; nu scrie povestirea. -
Este conflictul credibil?
Iată rezumatul poveștii mele și conflictul principal: [lipește aici rezumatul] Joacă rolul unui cititor sceptic. Pune-mi 10 întrebări de tipul „de ce nu face pur și simplu...?”, „cum se face că nu află...?”, „de ce i-ar păsa...?”. Apoi marchează care dintre ele sunt găuri reale în poveste și care se rezolvă cu o frază sau o scenă în plus. Fii direct, chiar dacă răspunsul e că povestea nu ține. -
Citește-mi scenariul ca un cititor de concurs sau producător
Joacă rolul unui cititor de scenarii pentru un concurs de scenarii sau o casă de producție. Scenariul meu despre [tema]: [lipește aici scenariul sau primele 10–15 pagini] Scrie o fișă de evaluare onestă: 1. Rezumat în 3 fraze (verific dacă povestea se înțelege). 2. Puncte forte, cu exemple. 3. Probleme: structură, personaje, dialog, ritm, format. 4. Unde ai pierde interesul. 5. Verdict: recomandat, de luat în considerare sau respins, și de ce. Nu fi politicos degeaba. Amintește-mi să verific regulile concursului despre AI.
-
Adaptarea propriei povestiri pentru film sau scenă
Am scris o povestire și vreau să o adaptez pentru [film scurt / piesă de teatru]. Povestirea, pe scurt sau integral: [lipește aici povestirea mea] Ajută-mă să văd ce se poate adapta: 1. Ce se vede și ce se aude în povestire și ce e doar în capul naratorului. 2. Ce gânduri interioare trebuie transformate în acțiuni, gesturi sau replici. 3. Ce personaje sau scene se pot comasa sau tăia. 4. Ce lipsește pentru o versiune vizuală (o scenă nouă, un conflict mai clar). Propune 2 abordări diferite de adaptare. Eu decid. Povestirea e a mea, deci nu există probleme de drepturi.
-
Găsește unghiul comic al unui subiect serios
Am un subiect aparent serios sau banal: [tema]. Vreau să găsesc în el ceva amuzant. Aplică pe subiectul meu aceste tehnici și dă-mi câte 2 idei pentru fiecare: 1. Exagerarea până la absurd. 2. Inversarea rolurilor (copilul îl educă pe părinte, clientul servește chelnerul). 3. Luarea în serios a unui lucru mărunt (o ceartă epică despre telecomandă). 4. Tratarea banală a unui lucru enorm. 5. Logica dusă până la capăt. 6. Perspectiva unui străin care nu înțelege obiceiurile. Nu scrie glume finite; dă-mi direcții și eu le scriu. -
Împărțirea textului pe paginile unei cărți ilustrate
Am scris textul unei cărți ilustrate pentru copii de [vârsta] ani: [lipește aici textul]. Vreau să-l împart pe pagini (de obicei 32 de pagini, cu aproximativ 12–14 duble-pagini de poveste). 1. Propune o împărțire pe duble-pagini, cu textul pentru fiecare. 2. Pentru fiecare, descrie pe scurt ce ar putea arăta ilustrația (fără să repete textul). 3. Marchează momentele de „întoarcere a paginii”, unde copilul vrea să afle ce urmează. 4. Spune unde textul e prea lung pentru o pagină și ce poate fi lăsat în seama ilustrației. Nu schimba textul meu decât dacă îmi semnalezi și motivezi.
-
Dialog fără „după cum știi”: expoziție ascunsă
În scena mea fantasy sau SF, două personaje trebuie să transmită cititorului informații despre lume: [tema]. Dialogul meu actual: [lipește aici dialogul] 1. Marchează replicile în care personajele își spun lucruri pe care le știu deja amândouă. 2. Rescrie dialogul astfel încât informația să iasă prin conflict, ceartă, glumă sau neînțelegere. 3. Propune ce informații pot fi amânate pentru mai târziu. Păstrează vocea personajelor mele. Arată-mi varianta nouă lângă cea veche, ca să compar.
-
Un antagonist cu logică proprie, nu „răul absolut”
În povestea mea fantasy sau SF, antagonistul este: [tema]. Construiește împreună cu mine un antagonist credibil: - ce crede el că face bine și de ce, din punctul lui de vedere; - ce rană sau ce eveniment istoric din lumea mea l-a format; - ce are în comun cu protagonistul; - ce resurse are și ce limite; - ce ar face dacă ar câștiga și cum ar arăta lumea atunci. Scrie apoi un monolog scurt (maxim 150 de cuvinte) în care își explică motivul cuiva care îl înțelege. Eu decid ce păstrez. -
Care e vocea mea poetică? Analiză pe mai multe poezii
Îți trimit 3–5 poezii scrise de mine: [lipește aici poeziile]. Vreau să înțeleg ce le face să fie ale mele. Descrie: - cuvintele și imaginile la care revin; - registrul (colocvial, livresc, arhaic, urban); - ritmul tipic al frazei și al versului; - tonul dominant și ce emoții evit; - ticuri de scriere (cuvinte de umplutură, construcții repetate, adjective preferate). Apoi spune-mi ce trebuie păstrat cu orice preț și ce ticuri merită tăiate. Nu compara cu poeți în viață; dacă e util, poți menționa tehnici din clasici din domeniul public. -
Verificarea ritmului: scandarea poeziei mele
Am scris o poezie cu rimă și vreau să verific dacă ritmul e constant. Măsura pe care o vreau: [de ex. troheu de 8 silabe / iamb de 7–8 silabe / nu știu, spune-mi tu]. Poezia: [lipește aici poezia] Fă următoarele: 1. Desparte fiecare vers în silabe și marchează silabele accentuate (de ex. cu majuscule). 2. Spune ce metru domină și care versuri ies din el. 3. Pentru versurile șchioape, explică unde se rupe ritmul (accent greșit, silabă în plus). 4. Propune pentru fiecare 2 soluții minimale, schimbând cât mai puțin din cuvintele mele. Atenție la accentul corect al cuvintelor românești; dacă un accent e regional sau discutabil, spune-mi.
-
Cum arată o anchetă în România (pentru ficțiune)
Scriu un roman polițist cu acțiunea în România de azi, despre [tema]. Vreau ca ancheta să fie credibilă pentru un cititor român. Explică-mi în linii mari, pentru ficțiune: - cine face ce: poliție, procuror, criminalist, medic legist; - etapele unei anchete și cât durează aproximativ; - ce poate face un detectiv privat sau un jurnalist și ce nu; - greșelile pe care le fac des autorii (scene copiate din seriale americane). Marchează ce trebuie verificat cu un specialist sau în legislație. Nu intra în detalii despre metode de comitere a infracțiunilor sau de ascundere a urmelor. -
Finaluri care nu par grăbite sau forțate
Povestirea mea despre [tema] are acest final: [lipește aici finalul și un rezumat de 5 rânduri al povestirii] Spune-mi sincer dacă finalul funcționează: e câștigat de ce s-a întâmplat înainte, răspunde la întrebarea de la început, are greutate emoțională sau doar se oprește? Propune 4 tipuri de final posibile (închis, deschis, ironic, cu o imagine care rezumă totul) și, pentru fiecare, ce ar trebui pregătit mai devreme în text ca să nu pară lipit. Nu scrie finalurile; descrie-le.
-
Prima întâlnire, fără scenariile tocite
Scriu o poveste de dragoste pornind de la [tema]. Propune 8 situații de primă întâlnire între cele două personaje care să nu fie clișee (ciocnirea pe stradă cu cafeaua vărsată, colegul nou de birou, vecinul arogant). Pentru fiecare: - unde și cum se întâlnesc; - ce impresie greșită își fac unul despre altul; - ce obstacol există încă de la început; - ce spune întâlnirea despre fiecare personaj. Măcar câteva să se petreacă în locuri românești concrete (un tren de noapte, o nuntă la țară, o coadă la ghișeu, un cartier de blocuri). Eu aleg. -
Structura unui scurtmetraj de 10 minute
Am o idee de scurtmetraj de aproximativ 10 minute (10 pagini de scenariu): [tema]. Ajută-mă: 1. Un singur conflict central, clar. 2. Unde încep: cât mai târziu în poveste. 3. O structură de 4–6 scene, cu numărul de pagini pentru fiecare. 4. Momentul de întoarcere (răsturnare de situație sau revelație) și unde se plasează. 5. Ultima imagine, fără explicații. Spune-mi sincer dacă ideea mea e prea mare pentru 10 minute și ce aș putea tăia. -
Personaj comic construit pe un defect și o obsesie
Vreau un personaj comic pentru o povestire sau un sketch despre: [tema]. Ajută-mă să-l construiesc: 1. Defectul principal, dus la extrem (zgârcenie, mândrie, frica de microbi, nevoia de a avea mereu dreptate). 2. Obsesia lui și cum o justifică logic. 3. Situațiile în care defectul îi strică planurile. 4. Ce îl face simpatic, ca publicul să râdă cu el, nu doar de el. 5. O replică-marcă pe care o repetă. Propune 3 variante de personaj; eu aleg una și o dezvoltăm. -
Sketch comic: premisă, escaladare, final
Vreau să scriu un sketch de 3–5 minute (pentru scenă, YouTube sau o serbare) despre: [tema]. Ajută-mă cu structura: 1. Situația normală de la început. 2. Elementul ciudat care intră (o singură idee comică). 3. 4–5 trepte de escaladare: de fiecare dată mai absurd, dar după aceeași logică. 4. Finalul: răsturnare, revenire neașteptată la normal sau escaladare maximă. Propune 2 variante de escaladare. Spune-mi unde riscă sketch-ul să se repete fără să crească. -
Verificare: e povestea prea înfricoșătoare?
Povestea mea e pentru copii de [vârsta] ani, iar copilul care o va asculta este [sensibil / curajos / are o frică anume: întunericul, câinii, apa]. Povestea: [lipește aici povestea]. Citește-o din perspectiva unui copil de vârsta asta: - marchează fiecare moment care poate speria, întrista sau neliniști (pericol, separare, întuneric, pedeapsă, răutate); - spune pentru fiecare dacă e potrivit (tensiune mică, rezolvată repede) sau prea mult; - propune cum îl pot atenua fără să pierd tensiunea poveștii (un prieten alături, umor, o lumină, un final mai apropiat). Spune-mi și dacă finalul liniștește suficient.
-
Structura cu repetiție pentru cei mici (2–4 ani)
Vreau să scriu o poveste pentru copii de 2–4 ani despre [tema], construită pe repetiție (ca în poveștile cumulative de tipul „Mănușa” sau „Ridichea uriașă”, din folclor). 1. Explică-mi de ce repetiția și structura cumulativă funcționează la vârsta asta. 2. Propune 3 scheme de structură: cumulativă (se adună personaje), circulară (se întoarce la început), întrebare-răspuns. 3. Pentru schema aleasă de mine, dă-mi un „schelet” cu fraza care se repetă și locurile unde se schimbă un singur element. Textul trebuie să fie scurt (sub 300 de cuvinte), cu cuvinte simple și sunete pe care copilul le poate imita. -
Un antagonist cu motive reale
Povestea mea ([genul]) are nevoie de un antagonist mai bun. Protagonistul: [descrierea]. Conflictul: [conflictul]. Antagonistul acum: [descrierea lui]. Ajută-mă să-i dau motive credibile: ce vrea, de ce crede că are dreptate, ce l-a făcut așa, unde se aseamănă cu protagonistul. Propune 3 variante de antagonist, de la cel clasic la cel ambiguu.
-
Exerciții de scris pentru o lună
Vreau să scriu în fiecare zi câte 15 minute, ca să mă dezvolt în [genul]. Fă-mi un program de 30 de exerciții scurte, de la ușor la greu, care lucrează pe rând descrierea, dialogul, personajul, ritmul, punctul de vedere și finalurile. Pentru fiecare: cerința și ce să urmăresc. Nu-mi da exemple scrise; vreau să încerc singur. -
Primele rânduri: 5 moduri de a începe
Povestea mea ([genul]) începe acum așa: <inceput> [lipește primul paragraf sau prima pagină] </inceput> Spune-mi dacă primele rânduri trezesc curiozitatea și de ce. Apoi arată-mi 5 tipuri diferite de început posibile pentru aceeași poveste (în mijlocul acțiunii, o replică, un detaliu ciudat, o afirmație a naratorului, o imagine), fiecare descris în 1–2 propoziții, nu scris complet.
-
Ciornă de scenă pornind de la planul meu
Am planul unei scene ([genul]): [ce se întâmplă, cine e de față, ce se schimbă la final]. Stilul meu: [descrie sau lipește un fragment scris de tine]. Scrie o ciornă scurtă a scenei (maximum [numărul de cuvinte] de cuvinte), pe care o voi rescrie eu. Marchează între paranteze drepte locurile unde ai ales ceva în locul meu, ca să decid eu acolo. Eu sunt autorul: propune variante și întrebări, iar deciziile le iau eu. Nu imita autori în viață și nu folosi personaje sau lumi care aparțin altora.
-
Ce pot tăia din text fără să pierd nimic
Textul meu ([genul]) are [numărul de cuvinte] de cuvinte și e prea lung: <text> [lipește textul] </text> Marchează propozițiile și pasajele care repetă, explică prea mult sau încetinesc acțiunea, și cuvintele inutile (adverbe, „foarte”, „deodată”, „parcă”). Arată-mi lista, cu locul exact; decid eu ce tai.
-
O tehnologie nouă și consecințele ei de ordinul doi
Scriu SF și mă gândesc la o tehnologie legată de: [tema]. Ajută-mă să găsesc povestea din ea: 1. Descrie tehnologia în 3 fraze, cât mai credibil (ce face, cum funcționează aproximativ, cât costă, cine o controlează). 2. Consecințe de ordinul întâi: ce se schimbă evident. 3. Consecințe de ordinul doi și trei: ce se schimbă în familie, la muncă, în lege, în religie, în crimă, în dragoste. 4. Cine pierde și cine câștigă. Unde e conflictul. 5. Trei personaje-punct de vedere care ar trăi cel mai intens aceste schimbări. Fără explicații științifice lungi; vreau ideile din care se naște o poveste. -
Structura unei călătorii fantasy, fără drum previzibil
Povestea mea fantasy este o călătorie: [tema]. Ajută-mă să construiesc structura: 1. Punctul de plecare: ce lume obișnuită lasă personajul în urmă. 2. Declanșatorul și motivul pentru care nu poate refuza. 3. 5–7 etape ale drumului; fiecare trebuie să schimbe ceva în personaj, nu doar locul. 4. Punctul de mijloc: ce descoperire răstoarnă scopul. 5. Momentul cel mai întunecat și ce pierde personajul. 6. Finalul: ce aduce înapoi sau de ce nu se mai întoarce. Atenționează-mă unde structura devine previzibilă și propune o răsturnare pentru fiecare astfel de loc. -
Ieșirea din blocaj când nu mai pot scrie poezie
N-am mai scris nimic de [perioada] și orice încep mi se pare banal. De obicei scriu despre [tema]. Nu-mi da sfaturi generale de motivare. Vreau: 1. 3 întrebări care să mă ajute să înțeleg ce fel de blocaj am (frica de judecată, lipsa de material, perfecționismul, oboseala). 2. După ce răspund, 5 exerciții foarte mici și concrete, potrivite cazului meu, care pot fi făcute în 5 minute și produc ceva „voit imperfect”. 3. O regulă simplă pentru următoarele 2 săptămâni. Exercițiile trebuie să ocolească tema mea obișnuită, ca să scap de presiune.
-
Eul liric ca mască: poezie din vocea altcuiva
Vreau să scriu un monolog poetic din perspectiva unui personaj care nu sunt eu: [personajul, de ex. o bunică din Maramureș, un paznic de far, un soldat din 1916, un câine de bloc]. Tema este [tema]. Ajută-mă să construiesc vocea: - 10 lucruri pe care personajul le-ar observa și eu nu; - ce cuvinte ar folosi și ce cuvinte nu i-ar ieși niciodată din gură; - ce ascunde sau nu recunoaște nici față de sine; - ritmul vorbirii lui (frază lungă, curgătoare, sau tăiată, seacă). Apoi scrie doar primele 4 versuri ca probă de voce. Restul îl scriu eu. -
Haiku în română: regulile și spiritul formei
Vreau să scriu haiku despre [tema], în limba română. Explică-mi pe scurt: - schema 5–7–5 și de ce mulți autori o tratează flexibil în alte limbi decât japoneza; - kigo (cuvântul de anotimp) și cum îl găsesc pentru clima și viața de la noi; - tăietura (momentul de cotitură dintre cele două imagini); - de ce haiku-ul arată, nu comentează. Apoi dă-mi 10 cuvinte de anotimp românești potrivite temei și 3 perechi de imagini care s-ar putea „ciocni” într-un haiku. Eu scriu haiku-urile; tu le comentezi după ce ți le trimit, fără să le rescrii. -
Cozy mystery în decor românesc
Vreau să scriu un cozy mystery (mister liniștit, fără violență explicită, cu umor și comunitate mică) în decor românesc: [tema, de ex. o pensiune din Bran, o librărie din Iași, un sat din Deltă, o asociație de proprietari]. Propune: - 4 detectivi amatori posibili, cu meserii și obiceiuri care îi ajută să afle lucruri (poștăriță, farmacist, profesoară pensionară, bucătar); - comunitatea: 6–8 personaje recurente, fiecare cu un secret mic; - 3 idei de primul caz; - un element de confort care revine în fiecare carte (rețete, pisică, cafeneaua).
-
Interogatoriu: joc de putere în dialog
În romanul meu, [anchetatorul] îl interoghează pe [suspectul] despre [subiectul]. Suspectul ascunde [ce ascunde], dar nu e neapărat vinovat. Propune structura scenei pe 6–8 momente: cine are controlul la început, unde se schimbă raportul de forțe, ce minciună mică iese la iveală, ce detaliu scapă suspectul fără să vrea. Dă câte un exemplu de replică pentru momentele-cheie. Dialogul complet îl scriu eu; ține procedura credibilă, fără intimidări ilegale prezentate ca normale.
-
Exerciții de 15 minute împotriva blocajului
M-am blocat la povestea despre [tema] și nu mai reușesc să scriu. Dă-mi 7 exerciții de câte 15 minute, câte unul pe zi, legate de povestea mea, dar care nu cer să scriu „capitolul următor”. De exemplu: o scenă din copilăria unui personaj, o scrisoare pe care personajul n-o trimite, aceeași scenă din perspectiva unui obiect, o listă de lucruri pe care nu le spune nimeni. Pentru fiecare: instrucțiunea exactă, de ce ajută și cum aș putea folosi rezultatul în carte. Nu scrie tu exercițiile. -
Alegerea naratorului și a punctului de vedere
Nu știu din ce perspectivă să scriu povestea despre [tema]. Personajele principale: [personajele]. Compară pentru povestea mea: - persoana I (cu cine, la trecut sau la prezent); - persoana a III-a apropiată de un singur personaj; - persoana a III-a cu mai multe perspective, alternate; - narator omniscient. Pentru fiecare: ce câștig, ce pierd, ce secrete pot ascunde de cititor, ce tip de scenă devine greu de scris. La final pune-mi 3 întrebări care să mă ajute să decid eu.
-
Arcul emoțional al personajului principal
Protagonistul poveștii mele despre [tema] este [numele personajului]: [descriere scurtă]. Construiește-mi o hartă a arcului emoțional, pe 6–8 etape, de la cum e la început la cum e la final. La fiecare etapă: ce crede despre iubire și despre el însuși, ce eveniment îl clatină și ce alegere face. Verifică apoi dacă schimbarea e câștigată treptat sau apare brusc la final. Arată-mi unde trebuie să adaug scene care pregătesc schimbarea. Eu decid etapele finale.
-
Povestea filmului într-o singură frază
Lucrez la un scenariu de film despre: [tema]. Ajută-mă să găsesc rezumatul de o frază care vinde filmul: 1. Scrie 6 variante de rezumat, fiecare cu protagonistul, scopul, obstacolul și miza. 2. Pentru fiecare, spune ce gen de film sugerează (dramă, comedie, thriller etc.). 3. Spune care e cea mai clară și care e cea mai intrigantă. Apoi pune-mi 5 întrebări despre poveste pe care rezumatul meu nu le lămurește încă. Eu răspund și rafinăm împreună. -
Variante de poantă pentru o premisă a mea
Am o premisă de glumă despre [tema]: [scrie premisa sau gluma care nu funcționează] Propune 8 variante de poantă, fiecare pe alt mecanism: - exagerare; - comparație neașteptată; - inversare; - ironie; - detaliu concret surprinzător; - autoironie; - logică dusă la absurd; - subînțeles (poanta nespusă). Marchează-le pe cele 2 pe care le consideri mai puternice și explică de ce. Eu aleg și le adaptez pe vocea mea.
-
Exercițiu: povești inventate împreună cu copilul
Vreau să inventez povești împreună cu copilul meu de [vârsta] ani, ca joc de seară, pornind de la [tema]. Dă-mi 8 jocuri de povestire simple, de exemplu: - „trei obiecte”: copilul alege trei obiecte din cameră și le punem într-o poveste; - povestea în lanț: fiecare spune câte o propoziție; - „ce s-ar întâmpla dacă...”; - povestea spusă din perspectiva unei jucării. Pentru fiecare: regulile, cât durează, ce întrebări îl ajută pe copil să continue și cum notez la final ce a ieșit, ca să-l transform poate într-o carte de familie.
-
Plan pe capitole pentru o carte de 8–11 ani
Scriu o carte cu capitole pentru copii de 8–11 ani despre [tema]. Personajul principal: [numele și o descriere scurtă]. Ajută-mă să fac planul: - 10–14 capitole, fiecare cu un titlu jucăuș și un rezumat de 2–3 propoziții; - un mic cârlig la finalul fiecărui capitol, ca să vrea să citească mai departe; - unde crește tensiunea și unde respiră povestea (umor, prietenie); - cum se schimbă personajul de la început la final; - lungimea potrivită pe capitol pentru vârsta asta. Problemele pot fi serioase (o ceartă, o nedreptate, o pierdere), dar rezolvarea vine prin acțiunile copiilor, nu ale adulților.
-
Verificarea coerenței regulilor lumii în manuscris
Lucrez la un manuscris fantasy sau SF despre [tema]. Iată regulile lumii mele: [descrie regulile magiei, tehnologiei, geografiei, calendarului] Și iată fragmentele de verificat: [lipește aici fragmentele] Caută: 1. Contradicții cu regulile (un personaj face ceva ce n-ar trebui să poată). 2. Inconsecvențe de nume, distanțe, timp de călătorie, vârste. 3. Locuri unde o regulă e folosită convenabil o dată și uitată apoi. Fă un tabel: problemă, citat din text, regula încălcată, soluție propusă. Fii riguros, nu indulgent.
-
Societate și istorie inventată, cu straturi
Lucrez la un roman fantasy sau SF și vreau o societate credibilă pentru: [tema]. Construiește cu mine, pe pași: 1. O cronologie de 5–7 evenimente istorice majore din ultimii 1000 de ani ai lumii mele. 2. Ce a lăsat fiecare eveniment în prezent: obiceiuri, ranchiuni, sărbători, cuvinte, legi. 3. Structura puterii: cine conduce, cine muncește, cine e exclus și de ce. 4. Ce cred oamenii obișnuiți despre istorie versus ce s-a întâmplat de fapt. 5. Trei tensiuni sociale care pot exploda în timpul poveștii mele. Pune-mi întrebări acolo unde ai nevoie de decizia mea. Nu vreau un manual de istorie; vreau doar ce ajunge să conteze în carte. -
Poezie pornind de la un obiect din casă
Am în casă un obiect care contează pentru mine: [descrie obiectul și de unde îl ai]. Vreau să-l fac punctul de plecare al unei poezii despre [tema]. Ajută-mă să adun material, fără să scrii tu poezia: 1. Pune-mi 8 întrebări despre obiect, prin toate simțurile (cum sună, cum miroase, ce greutate are, ce urme poartă). 2. După ce răspund, extrage din răspunsurile mele cele mai vii 5 imagini și spune de ce funcționează. 3. Sugerează 3 moduri de a încheia poezia fără să explic ce simt (un gest, o imagine, o întrebare). Păstrează cuvintele mele cât mai mult; nu le „înfrumuseța”.
-
Variante de final pentru poezia mea
Am o poezie aproape gata, dar finalul nu mă convinge. Poezia: [lipește aici poezia] 1. Spune-mi ce face acum finalul (explică, moralizează, se închide prea strâns, se pierde) și de ce slăbește întregul. 2. Propune 4 tipuri de final, fiecare descris în 1–2 propoziții: imagine care rămâne deschisă, întoarcere la primul vers schimbat, vers scurt și sec, întrebare. 3. Pentru fiecare tip, scrie un exemplu de cel mult 2 versuri în vocea mea. Ultimul cuvânt îl aleg eu. Spune-mi sincer și dacă poezia ar fi mai bună fără ultima strofă. -
Verificarea tensiunii într-un capitol
Iată un capitol din thrillerul meu: [lipește aici capitolul] Analizează tensiunea ca un editor de gen: - ce întrebare își pune cititorul la început și la final; - unde scade tensiunea și de ce (descrieri lungi, recapitulări, discuții care nu duc nicăieri); - ce informație dezvălui prea devreme; - unde aș putea adăuga presiune de timp sau un obstacol. Dă exemple din text și sugestii concrete. Nu rescrie capitolul. -
Întorsături de situație care nu trișează
Iată povestea mea: [rezumat]. Vreau o întorsătură spre final care să surprindă, dar să pară inevitabilă la recitire. Propune 5 întorsături posibile. Pentru fiecare: - ce crede cititorul înainte și ce află; - ce trebuie pregătit în capitolele anterioare (indicii, replici cu dublu înțeles); - testul de corectitudine: există vreo informație pe care o ascund pe nedrept cititorului? Spune-mi și care dintre ele sunt deja foarte folosite (era doar un vis, gemenii, naratorul era criminalul) și cum le-aș putea face proaspete. -
Documentare pentru o poveste într-o epocă din istoria României
Scriu o proză care se petrece în [epoca și locul, de ex. Bucureștiul anilor '50 sau un târg moldovenesc în 1907]. Tema: [tema]. Ajută-mă să-mi organizez documentarea: - ce aspecte ale vieții de zi cu zi trebuie să verific (bani, prețuri, haine, transport, mâncare, limbaj, formule de adresare, sărbători, frici ale epocii); - ce greșeli de anacronism fac de obicei autorii pentru această perioadă; - ce tipuri de surse să caut (memorii, presa vremii, arhive, muzee, istorie orală). Marchează clar ce trebuie verificat în surse; nu inventa date, nume sau citate pe care nu le poți confirma. -
Continuă scena păstrând vocea mea
Iată un fragment scris de mine: [lipește aici fragmentul] Mai întâi descrie vocea mea în câteva puncte: lungimea frazelor, tipul de vocabular, cât de mult intră în mintea personajului, cum folosește umorul sau tăcerea. Apoi scrie 3 continuări scurte și diferite (câte cel mult 150 de cuvinte), care respectă această voce și duc scena în direcții diferite. Nu încheia scena. Eu aleg o direcție și o rescriu cu cuvintele mele. -
Criza din a doua jumătate: despărțirea care doare
În povestea mea, cei doi protagoniști se despart spre final din cauza [motivul actual]. Cititorii de test au spus că pare forțat. Ajută-mă să verific: - motivul despărțirii decurge din rana sau frica pregătită de la început? - un adult rezonabil ar putea rezolva totul printr-o singură discuție? Dacă da, de ce nu o are? - ce pierde fiecare personaj, concret? Propune 4 variante de criză mai solide, legate de personajele mele, și spune ce trebuie pregătit în capitolele anterioare pentru fiecare. -
Replici care sună a vorbire reală românească
Personajele scenariului meu despre [tema] vorbesc „ca în carte”. Iată dialogul: [lipește aici dialogul] Fă-l să sune firesc, ca româna vorbită de [descrie personajele: vârstă, regiune, mediu social]: - propoziții scurte, întreruperi, răspunsuri pe lângă întrebare; - expresii și adresări firești, fără exagerări de argou sau regionalisme forțate; - fără înjurături gratuite (sau doar unde le cer eu). Citește-l apoi ca un actor și spune-mi ce replici sunt greu de rostit.
-
Verificare: umor care nu jignește pe cine nu trebuie
Iată textul meu de umor sau satiră despre [tema]: [lipește aici textul] Verifică: 1. Glume care se bazează pe stereotipuri despre etnie, religie, dizabilitate, orientare sexuală, gen sau sărăcie. 2. Glume despre persoane private reale identificabile (colegi, vecini) care i-ar putea răni sau expune. 3. Afirmații despre persoane publice care ar putea fi luate drept fapte reale, nu satiră. 4. Unde ținta glumei e cel slab, nu cel puternic. Pentru fiecare problemă propune o variantă care păstrează umorul. Nu cenzura ironia sau critica legitimă.
-
Umor într-un discurs: nuntă, aniversare, ședință
Trebuie să țin un discurs amuzant la [ocazia: nuntă, botez, aniversare, petrecere de pensionare, festivitate de absolvire], despre: [tema]. Informațiile mele: [cine e sărbătoritul, povești reale, glume interne, cine va fi în sală, durata] Ajută-mă cu structura: 1. O deschidere care câștigă sala în 30 de secunde. 2. 2–3 povești amuzante, dar care nu jenează pe nimeni (fără foste iubiri, fără bani, fără bețiile de care nu știe bunica). 3. Trecerea de la glumă la momentul emoționant. 4. Încheierea și toastul. Durata țintă: [numărul de minute] minute. Eu scriu textul final; tu îmi dai structura și semnalezi riscurile.
-
Idei din folclorul românesc, potrivite pentru copiii de azi
Vreau să scriu povești pentru copii de [vârsta] ani pornind de la folclorul și tradițiile românești, legat de [tema]. Dă-mi 10 idei care folosesc elemente reale de folclor (sărbători, obiceiuri, ființe din basme, meserii vechi, jocuri), fiecare cu: - elementul de folclor și o explicație scurtă, corectă; - cum îl fac atractiv pentru un copil de azi; - ce trebuie atenuat ca să nu sperie (de ex. strigoi, zmei, iele). Marchează ce nu știi sigur despre obiceiuri sau origini, ca să verific. Folosește doar basme și legende tradiționale sau din domeniul public.
-
Continuă povestea începută de mine, în stilul meu
Am început o poveste pentru copii de [vârsta] ani și m-am blocat: [lipește aici începutul poveștii] 1. Descrie pe scurt stilul meu (lungimea frazei, ton, umor, cum vorbesc personajele). 2. Propune 3 direcții diferite pentru continuare, fiecare în 2–3 propoziții. 3. Pentru direcția aleasă de mine, scrie doar scena următoare (cel mult 200 de cuvinte), păstrând vocea mea. Restul îl scriu eu. Atenție ca limbajul și tensiunea să rămână potrivite vârstei.
-
Fiecare personaj cu vocea lui
Am personajele: [lista personajelor, cu vârstă, origine, educație, temperament]. În povestea mea ([genul]) vorbesc toate la fel. Pentru fiecare, descrie cum vorbește: lungimea frazelor, cuvinte preferate, expresii regionale sau de generație (fără caricaturi), ce evită să spună. Dă-mi apoi aceeași replică simplă („[o replică]”) spusă de fiecare dintre ei.
-
Harta lumii: geografie care produce conflicte
Vreau să desenez harta lumii mele fantasy, care pornește de la: [tema]. Ajută-mă să gândesc geografia ca sursă de povești: 1. Relief, ape, climă: descrie 5–7 regiuni și ce le face diferite. 2. Resursele fiecărei regiuni și cine le vrea. 3. Drumurile, trecătorile și granițele naturale: unde apar conflicte, comerț, contrabandă. 4. Unde se află orașele mari și de ce acolo (geografia trebuie să justifice). 5. Trei locuri misterioase sau interzise. Dă-mi apoi o listă de instrucțiuni simple pentru a schița harta de mână, pe o foaie A4. Poți folosi ca inspirație relieful României (Carpați, Dunăre, Deltă, câmpie), transformat. -
Descrierea lumii fără pagini de explicații
În povestea mea fantasy sau SF, personajul ajunge într-un loc nou: [tema]. Fragmentul meu de până acum: [lipește aici fragmentul] Rescrie doar descrierea locului (maxim 200 de cuvinte), astfel încât: - lumea să apară prin ce face, simte și observă personajul, nu prin explicații; - să folosești cel mult 2 cuvinte inventate, deduse din context; - să apară măcar 3 simțuri (nu doar văzul). Apoi listează ce informații despre lume am transmis indirect, ca să văd dacă ajung. Păstrează stilul meu.
-
Peisaj românesc fără cărți poștale
Vreau să scriu despre un loc din România: [locul, de ex. un sat din Bucovina iarna, Delta la răsărit, un cartier de blocuri din Iași, Bărăganul vara]. Tema: [tema]. Riscul e să alunec în imagini de carte poștală. Ajută-mă: 1. Enumeră clișeele vizuale și lexicale despre acest loc, ca să le evit. 2. Dă-mi 15 detalii concrete, mai puțin văzute (sunete, mirosuri, obiecte urâte sau banale, oameni la muncă, ore neobișnuite). 3. Sugerează 3 contraste (vechi/nou, liniște/zgomot, frumos/stricat) din care poate ieși tensiune. Nu scrie poezia; vreau materia primă. -
Continuă după strofa mea, păstrând vocea
Am început o poezie despre [tema] și m-am blocat după prima strofă (sau primele versuri): [lipește aici versurile tale] Analizează mai întâi pe scurt vocea mea: lungimea versului, ritmul, tipul de imagini, registrul (cotidian sau livresc), dacă folosesc rima. Apoi propune 3 direcții diferite pentru strofa a doua (de ex. schimbare de timp, o imagine care contrazice, o întoarcere spre mine). Pentru fiecare scrie doar 2–3 versuri ca exemplu, în stilul meu. Eu aleg direcția și scriu restul.
-
Martori care povestesc aceeași seară diferit
În misterul meu, 4 martori povestesc aceeași seară: [ce s-a întâmplat de fapt]. Pentru fiecare martor, ajută-mă să stabilesc: ce a văzut cu adevărat, ce a înțeles greșit, ce ascunde și de ce, cum vorbește (vârstă, mediu, regiune, nervozitate). Dă un exemplu scurt de cum ar începe declarația fiecăruia. Marchează contradicțiile dintre versiuni care pot deveni indicii. Declarațiile complete le scriu eu. -
Thriller: întrebarea care nu te lasă să închizi cartea
Lucrez la un thriller despre [tema]. Ajută-mă să găsesc întrebarea dramatică centrală. Propune 8 variante de tipul: cine minte?, va ajunge la timp?, cine e de fapt victima?, ce s-a întâmplat în noaptea aceea? Pentru fiecare variantă spune: ce presiune de timp poate exista, ce pierde protagonistul dacă eșuează, ce poate face cititorul să suspecteze greșit. Fără detalii reale despre metode de comitere a infracțiunilor; ce contează e tensiunea dintre personaje. -
Vânătoare de clișee, adjective și adverbe inutile
Iată un fragment din proza mea: [lipește aici fragmentul] Fă o redactare la nivel de frază: - marchează clișeele („inima îi bătea nebunește”, „o liniște de mormânt”) și propune ce aș putea pune în loc sau dacă e mai bine să le tai; - marchează adjectivele și adverbele care nu adaugă nimic; - găsește repetițiile de cuvinte apropiate și construcțiile greoaie; - verifică acordurile, virgulele și diacriticele. Prezintă totul ca listă: fraza originală, problema, sugestia. Nu atinge stilul acolo unde e o alegere deliberată. -
Povestiri care pot avea loc doar într-un anumit loc din România
Vreau povestiri care nu ar putea fi mutate oriunde, ci țin de un loc anume din România: [tema] (de ex. un oraș de provincie, un sat din Maramureș, un bloc din Drumul Taberei, Delta Dunării). Propune 6 idei de povestire în care locul influențează direct conflictul: obiceiuri, economie locală, vreme, istorie recentă, felul în care vorbesc oamenii. Pentru fiecare: situația de pornire, personajul, conflictul și un detaliu de atmosferă pe care doar cineva care cunoaște locul l-ar observa. Evită clișeele (bunica la poartă, nostalgia satului pierdut, emigrantul care se întoarce) sau, dacă le folosești, întoarce-le pe dos și spune cum. -
Idei de dramă de familie
Vreau să scriu o dramă de familie pornind de la [tema]. Propune 6 idei în care conflictul vine din relațiile dintre membrii familiei: frați care împart o moștenire, o mamă și o fiică care nu și-au vorbit de ani de zile, un părinte plecat la muncă în străinătate, un secret de familie aflat la o înmormântare. Pentru fiecare idee: personajele, secretul sau rana veche, momentul care declanșează criza și întrebarea la care trebuie să răspundă povestea. Evită soluțiile melodramatice (boli fulgerătoare, copii pierduți și regăsiți) sau spune cum le-ai face credibile. -
Scena de apropiere: tensiune fără clișee
Am nevoie de o scenă în care cei doi protagoniști sunt aproape să-și mărturisească sentimentele, dar nu o fac. Context: [unde sunt, ce s-a întâmplat înainte, ce îi oprește]. Iată un fragment anterior, ca să vezi vocea mea: [lipește aici fragmentul] Scrie 2 schițe scurte (cel mult 200 de cuvinte fiecare) în vocea mea, în care tensiunea vine din gesturi mici, replici ocolite și ce rămâne nespus. Fără „inimă care bate nebunește”, fără priviri „pătrunzătoare”. Le folosesc ca material de lucru; scena finală o scriu eu.
-
Arcul personajului pe trei acte
Protagonistul scenariului meu de lungmetraj este: [tema]. Construim împreună arcul lui: 1. Ce minciună crede despre el sau despre lume la început. 2. Ce vrea (scop vizibil) versus ce are nevoie (schimbare interioară). 3. Momentul din actul 1 care îl scoate din rutină. 4. Punctul de mijloc: ce descoperă. 5. Criza din actul 3: ce alegere face și ce arată despre schimbarea lui. 6. Imaginea finală, în oglindă cu imaginea de început. Propune 2 variante de arc (una cu final fericit, una amar). Eu aleg. -
Ritmul replicilor comice: unde vine poanta
Am un dialog comic despre [tema] care nu „sună”: [lipește aici dialogul] Analizează ritmul: 1. E poanta la sfârșitul replicii (unde trebuie)? Sau se pierde în mijloc? 2. Ce cuvinte de prisos stau între pregătire și poantă. 3. Unde ar ajuta o pauză, o tăcere sau un răspuns de un singur cuvânt. 4. Unde se poate adăuga regula de trei (două lucruri normale, al treilea neașteptat). Arată-mi replicile modificate lângă cele originale.
-
Teme de satiră socială fără atacuri la persoane
Vreau să scriu satiră socială despre: [tema]. Ajută-mă să găsesc ținta corectă: 1. Ce fenomen, instituție sau obicei vreau să critic (nu o persoană privată, nu un grup vulnerabil). 2. Ce absurditate reală stă în spatele lui. 3. 5 premise satirice care exagerează fenomenul până devine evident ridicol (de ex. o primărie care aprobă hârtii doar dacă sunt aduse de trei ori). 4. Ce vreau să simtă cititorul la final: să râdă, să se enerveze, să se recunoască. Atenționează-mă dacă o idee alunecă spre discriminare sau spre atac la persoană. -
Un loc magic din viața de zi cu zi
Vreau ca povestea mea pentru copii de [vârsta] ani să aibă loc într-un loc obișnuit care ascunde ceva magic: [locul, de ex. podul bunicii, parcul din cartier, cămara, curtea grădiniței, un vagon de tren]. Tema: [tema]. Construiește lumea cu mine: - ce e magic acolo și care sunt regulile magiei (simple, ușor de explicat unui copil); - 8 detalii senzoriale care fac locul real și cald; - cum intră copilul în lumea magică și cum se întoarce acasă în siguranță; - ce rămâne după aventură (un obiect, un secret). Fără elemente de groază; locul trebuie să pară sigur, chiar și când e misterios.
-
Poveste în versuri pentru copii, cu ritm corect
Vreau o poveste în versuri pentru copii de [vârsta] ani, despre [tema], de 6–8 strofe. Cerințe: catrene cu rimă împerecheată sau încrucișată, ritm constant (de preferat troheu de 7–8 silabe, ușor de citit cu voce tare), cuvinte simple, fără rime forțate sau inversiuni nefirești („pe-al pădurii verde prag”). Mai întâi propune planul strofelor (ce se întâmplă în fiecare). După ce îl aprob, scrie versurile și marchează silabele accentuate în prima strofă, ca să verific ritmul. Dacă un vers nu iese bine, spune-mi în loc să-l forțezi.
-
Intriga rezolvată prin regulile lumii, nu prin noroc
În romanul meu fantasy sau SF, conflictul final este: [tema]. Regulile lumii mele (magie sau tehnologie) sunt: [descrie pe scurt regulile] Verifică: 1. Se rezolvă conflictul folosind reguli pe care cititorul le-a văzut deja? Sau apare o soluție nouă „din senin”? 2. Ce scene trebuie să adaug mai devreme ca să pregătesc finalul (pistele plantate). 3. Ce sacrificiu face protagonistul ca soluția să nu fie gratuită. 4. Trei variante alternative de final care respectă regulile. Fii direct: dacă finalul meu e un „deus ex machina”, spune-mi.
-
Pregătirea poeziilor pentru concurs sau revistă
Vreau să trimit poezii la [un concurs de poezie / o revistă literară / un concurs de debut]. Cerințele sunt: [număr de poezii, lungime, temă, format, termen]. Iată [numărul] poezii candidate: [lipește aici poeziile] Ajută-mă: 1. Clasifică-le de la cea mai puternică la cea mai slabă și justifică pe scurt. 2. Propune selecția și ordinea pentru trimitere, ca grupajul să aibă unitate. 3. Semnalează greșelile de ortografie, punctuație inconsecventă și diacriticele. 4. Sugerează ce să scriu într-o scurtă notă de prezentare. Amintește-mi să citesc regulamentul despre folosirea AI și despre texte nepublicate anterior.
-
Rime bogate și neașteptate pentru un vers
Am un vers care se termină în cuvântul [cuvântul de la final] și caut rima pentru versul următor. Poezia e despre [tema], tonul e [trist / jucăuș / solemn]. Dă-mi rime grupate pe categorii: - rime perfecte, dar din altă parte de vorbire (să nu rimeze verb cu verb); - rime rare sau surprinzătoare; - rime imperfecte sau asonanțe, pentru o poezie mai modernă. Pentru 5 dintre ele, sugerează sensul pe care l-ar putea avea versul următor (doar ideea, nu versul scris). Spune-mi și ce rime sunt prea uzate (inimă/lume, dor/zbor) ca să le evit.
-
Vinovatul: motivul care se ține
În romanul meu, vinovatul este [numele personajului], iar motivul lui este [motivul]. Mă tem că, la dezvăluire, cititorul va spune „nu cred”. Ajută-mă: - e motivul suficient de puternic pentru ce face? - cum a ajuns personajul până acolo, pas cu pas; - ce semne mici ale motivului pot fi puse în primele capitole fără să-l trădeze; - cum îl fac de înțeles fără să-l scuz. Rămâi la nivel psihologic și narativ, fără detalii despre metoda crimei.
-
Scena descoperirii crimei, cu atmosferă
Am nevoie de scena în care [personajul] găsește [ce descoperă: victima, o urmă, un loc răvășit] în [locul]. Iată un fragment anterior în vocea mea: [lipește aici fragmentul] Scrie 2 schițe scurte (cel mult 200 de cuvinte fiecare), în vocea mea, în care tensiunea vine din atmosferă și din reacția personajului, nu din detalii sângeroase. Strecoară în fiecare un detaliu care ar putea fi un indiciu, fără să-l evidențiezi. Le folosesc ca material de lucru; scena finală o scriu eu.
-
Evaluarea unui manuscris de roman, capitol cu capitol
Lucrez la revizia romanului meu despre [tema]. Îți trimit pe rând capitolele. Pentru fiecare capitol fă o fișă scurtă: - ce se întâmplă (2–3 rânduri); - ce se schimbă pentru protagonist; - ce întrebare rămâne deschisă pentru cititor; - probleme de continuitate (nume, date, vârste, obiecte) față de capitolele anterioare; - o notă de la 1 la 5 pentru tensiune și o justificare. Păstrează fișele de la un capitol la altul ca să vedem la final structura întregului roman. Începem cu capitolul 1: [lipește aici capitolul]
-
Descrieri de loc cu toate simțurile
Am nevoie să descriu un loc din povestirea mea: [tema] (de ex. o gară de provincie în noiembrie, bucătăria bunicii, un apartament din anii '80). 1. Fă-mi o listă de detalii pe simțuri: ce se vede, ce se aude, ce miroase, ce se simte la atingere, gustul aerului dacă e cazul. Detaliile să fie precise și neașteptate, nu generice („miros de cafea”). 2. Spune care 3–4 detalii ar spune cel mai mult despre personajul care privește locul și starea lui. 3. Dă-mi un exercițiu: să scriu eu descrierea în cel mult 150 de cuvinte, doar prin ochii personajului, fără niciun adjectiv de tipul „frumos”, „trist”, „vechi”. -
Iubire și dramă pe fundal istoric românesc
Vreau să scriu o dramă sau o poveste de dragoste pe fundal istoric românesc. Perioade posibile: Primul Război Mondial, interbelicul, deportările în Bărăgan, colectivizarea, anii '80, decembrie 1989, sau [epoca aleasă]. Tema: [tema]. Propune 5 premise în care evenimentele istorice nu sunt doar decor, ci forțează personajele să aleagă între iubire și altceva (siguranță, familie, convingeri, supraviețuire). Pentru fiecare: personajele, dilema, ce trebuie documentat. Marchează clar ce e fapt istoric de verificat și ce e ficțiune.
-
Piesă de teatru: acte, scene, intrări și ieșiri
Scriu o piesă de teatru de [numărul de minute] minute despre: [tema]. Personajele: [listează-le]. Ajută-mă cu structura scenică: 1. Câte acte și câte scene, cu durata aproximativă. 2. Pentru fiecare scenă: cine e pe scenă, ce se schimbă, cum se încheie. 3. Intrările și ieșirile personajelor, astfel încât nimeni să nu stea degeaba pe scenă și schimbările de costum să fie posibile. 4. Unde se pune pauza, dacă e cazul, și cu ce întrebare rămâne publicul. Prezintă totul ca tabel ușor de printat pentru repetiții.
-
Exercițiu: zece poante pe aceeași premisă
Vreau să-mi antrenez mușchiul comic. Tema: [tema]. Dă-mi o premisă simplă legată de tema mea. Eu scriu 10 poante diferite pe aceeași premisă, în 15 minute, fără să mă cenzurez. După ce ți le trimit: 1. Spune-mi care 3 sunt cele mai bune și de ce. 2. Ce mecanisme comice am folosit și pe care le-am evitat. 3. Propune-mi o premisă nouă pentru mâine, care să mă scoată din zona de confort. -
O instituție absurdă cu reguli proprii
Vreau să scriu o satiră care se petrece într-o instituție inventată, inspirată de: [tema] (de ex. o primărie, o școală, o firmă, o asociație de proprietari). Construiește cu mine lumea: 1. Numele instituției și misiunea oficială, ridicol de pompoasă. 2. 10 reguli interne absurde, dar logice în interiorul lumii. 3. Ierarhia: cine are putere de fapt (portarul? secretara?). 4. Un formular sau o procedură imposibilă. 5. Ritualuri zilnice ale angajaților. Satira vizează sistemul, nu persoane reale. Eu aleg ce păstrez. -
Voci distincte pentru personaje, ușor de citit cu voce tare
Povestea mea pentru copii de [vârsta] ani, despre [tema], are aceste personaje: [lista personajelor cu o scurtă descriere]. Ajută-mă să le dau voci diferite: - pentru fiecare, o vorbă sau o exclamație care se repetă; - felul de a vorbi (rar și grav, repede și încurcat, cu rime, cu întrebări); - un sunet sau o onomatopee asociată; - cum poate părintele să schimbe vocea când citește. Apoi scrie un dialog scurt (8–10 replici) între două dintre ele, ca exemplu, astfel încât să se recunoască cine vorbește chiar fără „a zis X”.
-
Povești de sezon: Crăciun, Paște, 1 Martie, prima zi de școală
Vreau o poveste de sezon pentru copii de [vârsta] ani, legată de [sărbătoarea sau momentul: Crăciun, Moș Nicolae, Paște, 1 Martie, Ziua Copilului, prima zi de școală, prima zăpadă]. Tema: [tema]. Propune 5 idei care nu repetă clișeele obișnuite ale sărbătorii, pentru fiecare: - un personaj și ce îi lipsește; - ce obicei românesc real apare în poveste și cum e explicat simplu; - o întorsătură blândă și caldă; - o activitate pe care părintele o poate face cu copilul după lectură. Spune-mi ce detalii despre obiceiuri să verific, dacă nu ești sigur.
-
Corectură fără să-mi strici stilul
Corectează textul meu literar ([genul]): diacritice, punctuație (inclusiv linia de dialog), acord, greșeli de tipar. Atenție: unele „greșeli” sunt alegeri de stil (vorbire regională, fraze fragmentate, repetiții voite); nu le corecta, doar întreabă-mă dacă nu ești sigur. <text> [lipește textul] </text> Dă-mi lista corecturilor în formatul „greșit → corect”, nu textul rescris.
-
Idei cu decor românesc
Vreau o poveste ([genul]) care să se petreacă în România: [locul sau perioada, de ex. un sat din Maramureș, Bucureștiul anilor '90, un oraș de provincie azi]. Pornind de la [tema], propune 8 idei care folosesc specificul locului (obiceiuri, limbaj, istorie, peisaj), fără clișee turistice. Pentru fiecare, un detaliu concret care ar face povestea credibilă.
-
Descrieri de loc care nu plictisesc
Am o descriere de loc în povestea mea ([genul]): <fragment> [lipește descrierea] </fragment> Spune-mi ce funcționează și ce e prea lung sau prea general. Arată-mi cum aș putea descrie locul prin simțuri (miros, sunet, textură), prin ochii personajului și prin acțiune, nu ca într-un inventar. Dă-mi 3 detalii concrete pe care le-aș putea folosi, dar lasă rescrierea în seama mea.
-
Vorbirea în lumea fantasy: arhaic, regional, inventat
Lumea mea fantasy are atmosferă de [tema] (de ex. Țara Românească medievală, sat de munte, curte domnească). Vreau ca personajele să vorbească altfel decât azi, dar textul să rămână ușor de citit. 1. Dă-mi 15 cuvinte și expresii românești vechi sau regionale potrivite, cu sensul lor. 2. Explică ce să evit (cuvinte prea moderne care ar strica atmosfera). 3. Arată-mi cum ar suna aceeași replică în 3 registre: un boier, un țăran, un preot. 4. Rescrie această replică a mea în stilul lumii: [lipește aici replica] Avertizează-mă dacă un cuvânt sună prea forțat sau caricatural.
-
Sonetul: schema, volta și primul catren
Vreau să scriu un sonet despre [tema]. 1. Explică diferența dintre sonetul italian și cel englez (strofe, scheme de rimă, unde cade volta). 2. Recomandă-mi una dintre forme pentru tema mea și spune de ce. 3. Ajută-mă să planific: ce afirmă catrenele, ce schimbă volta, ce rămâne în finalul de tercete sau în distihul final. 4. Dă-mi câte 6 perechi de rime posibile pe sunetele principale, evitând rimele facile din aceeași categorie gramaticală (verb cu verb, -are cu -are). Nu scrie sonetul. Când îți trimit prima versiune, verifică rimele, metrul (de obicei 11 silabe la noi) și locul voltei. -
Testul cititorului: poți ghici vinovatul?
Îți trimit primele [numărul] capitole din misterul meu, fără soluție: [lipește aici textul] Citește-le ca un cititor. Spune-mi: - pe cine bănuiești acum și de ce, în ordinea probabilității; - ce indicii ai observat și ce ți s-a părut pus intenționat; - ce personaj ți se pare prea evident vinovat sau prea evident nevinovat; - ce te-a plictisit sau te-a încurcat. După ce îți spun soluția, analizează dacă misterul e prea ușor, prea greu sau corect.
-
Finaluri de capitol care cer capitolul următor
Iată ultimele paragrafe din câteva capitole ale thrillerului meu: [lipește aici finalurile de capitol] Pentru fiecare spune dacă lasă cititorul cu o întrebare deschisă sau se închide prea comod. Propune 2 variante de tăietură (unde să opresc capitolul, ce informație să amân) pornind de la textul meu. Atenție la abuz: dacă fiecare capitol se termină cu un cliffhanger artificial, spune-mi. -
Personaje care nu vorbesc toate la fel
În povestea mea despre [tema], personajele vorbesc prea asemănător. Iată-le pe scurt: [nume, vârstă, regiune, educație, meserie]. Pentru fiecare personaj, fă o „fișă de voce”: lungimea frazelor, cuvinte preferate și cuvinte pe care nu le-ar folosi niciodată, regionalisme sau expresii potrivite (fără caricatură), cum reacționează când e furios sau stânjenit. Apoi dă-mi o replică neutră, de exemplu „Nu vin diseară”, și arată cum ar spune-o fiecare. Regionalismele să fie corecte; dacă nu ești sigur de o expresie, spune-mi să o verific.
-
Caracterizare prin gesturi, nu prin adjective
Am descris personajul [numele personajului] cu adjective: [lipește aici descrierea, de ex. „era zgârcit, singur și mândru”]. Dă-mi pentru fiecare trăsătură 3 gesturi, obiceiuri sau alegeri concrete prin care cititorul ar înțelege-o singur, fără ca naratorul să o numească. Exemplele să fie potrivite cu vârsta, mediul și epoca personajului ([detalii despre personaj]). Apoi propune-mi un exercițiu: o scenă de cel mult 300 de cuvinte, pe care o scriu eu, în care trăsăturile reies doar din acțiune și dialog. Dă-mi situația scenei, nu textul.
-
Două planuri temporale: trecut și prezent
Vreau să scriu o dramă pe două planuri: o poveste de dragoste din trecut ([epoca]) și una din prezent, legate prin [tema, de ex. o scrisoare găsită, o casă, o nepoată care descoperă jurnalul bunicii]. Ajută-mă cu structura: - cum alternez capitolele și cât de lungi să fie; - ce informație dezvălui în fiecare plan și când; - ce oglindiri între cele două povești pot crea fără să fie prea evidente; - cum evit ca un plan să devină mult mai interesant decât celălalt. Fă o schiță de 12–16 capitole pe care o ajustez eu. -
Ritmul scenariului: unde se lungește
Iată scenariul (sau o parte din el) despre [tema]: [lipește aici scenariul] Analizează ritmul: 1. Scenele care repetă o informație deja cunoscută. 2. Scenele care încep prea devreme sau se termină prea târziu. 3. Pasajele unde se vorbește mult și nu se întâmplă nimic. 4. Unde lipsește o pauză de respirație după o scenă intensă. Propune tăieturi concrete, cu estimarea câte pagini sau minute se câștigă. Eu decid ce tai.
-
Locații care spun povestea
Scriu un scenariu despre [tema] și vreau ca locațiile să lucreze pentru poveste. Pentru fiecare scenă importantă, ajută-mă să aleg locul: 1. Propune 2–3 locații posibile, realiste pentru România (apartament de bloc, gară de provincie, piață, curte la țară, spital, autobuz noaptea). 2. Ce spune fiecare locație despre personaj sau despre conflict. 3. Ce sunete, lumină și obiecte din locație pot fi folosite. 4. Cât de ușor e de filmat acolo (permisiuni, zgomot, lumină). Scenele mele: [descrie pe scurt scenele]
-
Cuplu comic: doi oameni care nu se potrivesc
Pentru un text de umor despre [tema], vreau două personaje care se ciocnesc permanent. Propune 4 perechi posibile (de ex. pensionarul pedant și nepotul influencer, contabila meticuloasă și colegul care improvizează tot, soacra și ginerele vegan). Pentru fiecare pereche: - ce vrea fiecare; - de ce sunt obligați să stea împreună; - 3 subiecte pe care s-ar certa; - un schimb de 4 replici-exemplu. Evită stereotipurile jignitoare; umorul vine din contrast, nu din dispreț. -
Scriu împreună un sketch, bucată cu bucată
Scriu un sketch despre [tema]. Iată începutul scris de mine: [lipește aici începutul] Lucrăm pe rând: 1. Propune 3 variante pentru următoarea treaptă de escaladare (4–6 replici fiecare), păstrând personajele și tonul meu. 2. Aștepți să aleg și să modific. 3. Continuăm la fel până la final. Nu scrie tot sketch-ul dintr-o dată. Dacă vezi că o glumă de-a mea nu funcționează, spune-mi direct.
-
Pregătirea manuscrisului pentru editură sau autopublicare
Vreau să trimit manuscrisul cărții mele pentru copii de [vârsta] ani la edituri sau să-l autopublic. Rezumat: [rezumatul]. Text: [lipește aici textul sau un fragment]. Ajută-mă cu: 1. O verificare finală: ortografie, diacritice, punctuația dialogului (linia de dialog), consecvența numelor. 2. Un rezumat de prezentare de 5–6 rânduri pentru editură. 3. Ce informații pun în scrisoarea către editură (vârsta-țintă, numărul de cuvinte, dacă am ilustrator). 4. Ce să verific la autopublicare: drepturi asupra ilustrațiilor, ISBN, tipar. Amintește-mi să verific regulile editurii sau ale platformei despre texte și ilustrații făcute cu AI.
-
Copil-erou credibil pentru 5–7 ani
Vreau un personaj principal copil, de vârsta cititorilor mei (5–7 ani), pentru o poveste despre [tema]. Ajută-mă să-l fac credibil, nu un copil „perfect” de manual: - ce poate face singur la vârsta asta și ce nu poate încă; - o greșeală tipică pe care o face (se grăbește, minte puțin, nu vrea să împartă); - o calitate care îl ajută să rezolve problema; - relația cu un adult din poveste, care ajută, dar nu rezolvă în locul lui; - 3 replici care sună a copil adevărat de 6 ani. Propune 5 nume românești potrivite, actuale, dar nu banale. -
Poveste interactivă: copilul alege ce urmează
Vreau să spun o poveste interactivă copilului meu de [vârsta] ani, despre [tema], în care el alege ce se întâmplă. Scrie începutul (cel mult 150 de cuvinte) și oprește-te la o alegere între 2 variante, ușor de înțeles pentru vârsta lui. După ce îți spun ce a ales, continuă cu următoarea bucată și altă alegere. După 4–5 alegeri, adu povestea la un final fericit, indiferent de drum. Reguli: nicio variantă nu duce la ceva înfricoșător sau trist, ambele alegeri sunt la fel de bune, iar personajul principal poartă numele [numele copilului sau al personajului].
-
Lume SF credibilă: verificarea tehnologiei
Scriu SF și vreau ca tehnologia din povestea mea să pară credibilă. Lumea mea: [tema]. Iată regulile tehnologice pe care le-am stabilit: [descrie tehnologia: ce face, cum funcționează, de când există] Analizează: 1. Ce e plauzibil științific azi și ce e speculație (spune-mi clar, fără să inventezi date). 2. Unde contrazic regulile mele fizica sau bunul-simț și cum aș putea repara. 3. Ce efecte secundare ar avea în viața de zi cu zi și pe care le-am uitat. 4. Ce detalii mici, concrete (obiecte, gesturi, expresii) ar face lumea vie. Dacă nu ești sigur de o informație științifică, spune asta și recomandă-mi ce să verific.
-
Ce pot tăia: poezia mai scurtă și mai densă
Simt că poezia mea e prea lungă și se diluează. Poezia: [lipește aici poezia] 1. Identifică versurile și strofele care repetă aceeași idee sau aceeași emoție. 2. Spune care e „inima” poeziei (versul sau imaginea fără de care nu există). 3. Propune o variantă tăiată la aproximativ jumătate, folosind exclusiv versurile mele (poți doar elimina și, rar, muta; nu adăuga cuvinte). 4. Explică ce câștigă și ce pierde poezia prin tăiere. Decizia finală e a mea; vreau să văd varianta ca test, nu ca înlocuire. -
Blocat în anchetă: ce face acum detectivul?
M-am blocat: anchetatorul din romanul meu despre [tema] nu mai are piste. Iată unde am rămas: [rezumat până acum, ce știe, ce nu știe]. Nu rezolva cazul. Dă-mi 10 lucruri pe care le-ar putea face credibil un anchetator în această situație (să se întoarcă la locul faptei, să recitească o declarație, să caute pe cineva uitat, să fie oprit de șefi) și ce complicație ar putea apărea la fiecare. Apoi propune 2 exerciții de 20 de minute care să mă ajute să găsesc singur pasul următor.
-
Scena dezvăluirii: explicație fără plictiseală
Am scris scena în care se află adevărul, dar sună ca o lecție: anchetatorul explică totul pe pagini întregi. [lipește aici scena] Ajută-mă să o fac vie: - ce explicații pot muta mai devreme, în scenele anterioare; - cum transform explicația într-o confruntare (vinovatul neagă, contraatacă, are o ultimă surpriză); - ce rămâne nespus și poate fi dedus de cititor; - ce emoție trebuie să domine finalul (dreptate, tristețe, neliniște). Dă sugestii pe text, nu o scenă nouă. -
Ritmul: unde se lungește și unde aleargă textul
Iată un capitol din romanul meu ([numărul de cuvinte] cuvinte): [lipește aici capitolul] Analizează ritmul: unde se întâmplă ceva și unde stăm pe loc, unde rezumi ce ar merita o scenă și unde scrii o scenă întreagă pentru ceva ce ar merita doar o frază. Marchează pasajele pe care le-ai tăia sau comprima și pe cele care ar trebui încetinite. Dă exemple din text pentru fiecare observație. Nu rescrie capitolul; doar arată-mi ce și de ce.
-
Blocat la mijlocul romanului
M-am blocat la mijlocul romanului meu despre [tema]. Știu începutul și finalul, dar nu știu ce se întâmplă între ele. Iată ce am: [rezumat al capitolelor scrise și finalul plănuit]. Nu-mi scrie capitolele. Pune-mi 8 întrebări care să mă ajute să găsesc ce urmează (ce secret n-a ieșit încă la iveală, ce personaj n-a primit încă o alegere grea, ce minciună e încă în picioare). Apoi propune 3 exerciții de scris de câte 20 de minute care să mă deblocheze.
-
Final fericit, trist sau dulce-amar
Nu știu cum să închei povestea despre [tema]. Rezumatul ei: [rezumat de 5–10 rânduri]. Analizează trei finaluri posibile: fericit, trist și dulce-amar. Pentru fiecare: ce mesaj transmite despre iubire, ce așteptări au cititorii genului (romance clasic, dramă, proză literară), ce ar trebui pregătit înainte. Spune-mi sincer care ți se pare cel mai potrivit cu ce am construit și de ce, dar decizia rămâne a mea.
-
Format de text de teatru cu indicații scenice
Am o scenă de teatru despre [tema], scrisă așa: [lipește aici scena] Pune-o în formatul obișnuit de piesă de teatru în română: - lista personajelor la început; - indicațiile scenice în paranteză și cu italic (sau marcate clar); - numele personajului înaintea fiecărei replici; - indicații de mișcare scurte, utile regizorului și actorilor. Nu schimba replicile. La final, semnalează 2–3 locuri unde indicațiile scenice pot înlocui o replică (se arată, nu se spune).
-
Persona de scenă pentru stand-up
Fac stand-up (sau vreau să încep) și vreau să-mi clarific persona de scenă. Pornesc de la: [tema]. Pune-mi întrebări despre mine: vârstă, meserie, de unde sunt, ce mă enervează, ce pierd mereu, cum mă văd alții vs. cum mă văd eu. Pe baza răspunsurilor: 1. Propune 3 variante de persona (o versiune exagerată a mea), fiecare într-o frază. 2. Ce atitudine are fiecare față de public. 3. Ce subiecte se potrivesc fiecărei variante. Persona trebuie să pornească de la mine, nu să imite un comedian cunoscut. -
Personaj negativ care nu sperie
Povestea mea pentru copii de [vârsta] ani, despre [tema], are nevoie de un personaj care creează probleme, dar fără să provoace coșmaruri. Propune 5 tipuri de „răufăcători” blânzi (de ex. un vecin morocănos, un vânt pus pe șotii, un motan lacom) și pentru fiecare: - de ce face ce face (o nevoie pe care copilul o poate înțelege); - cum devine amuzant în loc de înfricoșător; - ce schimbare poate avea la final (nu neapărat pedeapsă). Explică ce nivel de tensiune e potrivit vârstei și ce elemente să evit (întuneric total, separare de părinți, amenințări).
-
Carte de familie din amintirile noastre
Vreau să fac o carte de familie pentru copilul meu de [vârsta] ani, o poveste despre [tema: cum s-a născut, cum ne-am mutat, cum a cunoscut-o pe bunica, o vacanță], cu oameni reali din familia noastră. Întâi pune-mi 6 întrebări despre momentele și oamenii pe care vreau să-i includ. Apoi propune o structură pe 10–12 pagini (câte o scenă pe pagină, cu loc pentru o fotografie sau un desen). Scrie textul primelor 2 pagini ca exemplu, cu propoziții scurte și calde; restul îl scriu eu, folosind exemplul. Păstrează amintirile așa cum le povestesc eu, fără să adaugi întâmplări inventate.
-
Scenetă pentru serbarea de la grădiniță sau școală
Am nevoie de o scenetă pentru serbarea [ocazia: de Crăciun, de 1 Iunie, de sfârșit de an] la [grădiniță / clasa a II-a / clasa a IV-a], cu [numărul] copii, de [durata] minute, pe tema [tema]. Mai întâi propune 3 concepte scurte. Pentru conceptul ales de mine: - lista personajelor, astfel încât fiecare copil să aibă cel puțin o replică; - replici scurte, ușor de memorat, multe în versuri; - indicații simple de mișcare și recuzită ieftină; - un cântec sau o poezie de final, cu text original (fără versuri din cântece protejate). Limbajul și umorul să fie potrivite vârstei, fără roluri care pot umili vreun copil.
-
Interviu cu personajul meu
Vreau să-mi cunosc mai bine personajul [numele personajului] din povestea mea ([genul]). Pe scurt despre el: [descrierea]. Joacă rolul unui jurnalist care îi ia un interviu. Pune-mi câte o întrebare pe rând; eu răspund în locul personajului. Întrebările să meargă de la banal la incomod. La final, spune-mi ce ai aflat despre el care nu apărea în descrierea mea.
-
Feedback ca un cititor care nu știe nimic despre lume
Joacă rolul unui cititor pasionat de fantasy și SF care deschide prima dată cartea mea despre [tema]. Primele pagini: [lipește aici fragmentul] Spune-mi sincer, pe rând: 1. După primul paragraf: ce ai înțeles și ce te-a confuzat. 2. După prima pagină: ai citi mai departe? De ce? 3. Ce cuvinte sau concepte nu le-ai înțeles. 4. Ce te-a făcut curios. 5. Ce ți s-a părut clișeu. Dă exemple concrete din text. Nu mă lăuda din politețe; am nevoie de reacția reală.
-
Personaj non-uman: extraterestru, făptură, inteligență artificială
Am în poveste un personaj care nu e om: [tema] (făptură magică, extraterestru, inteligență artificială, zmeu etc.). Ajută-mă să-l fac cu adevărat diferit de oameni, dar inteligibil pentru cititor: 1. Cum percepe lumea (simțuri, timp, memorie, corp). 2. Ce valori are și care dintre ele ni se par ciudate sau înfricoșătoare. 3. Cum vorbește: structura frazei, ce cuvinte evită, ce nu înțelege din limbajul nostru. 4. Ce greșeli face când încearcă să înțeleagă oamenii. 5. Trei momente în care cititorul empatizează totuși cu el. Dă-mi 3 replici-exemplu ca să aud vocea, apoi întreabă-mă ce trebuie ajustat. -
Scena în care se folosește magia sau tehnologia
Am nevoie de o scenă în care personajul meu folosește magia sau tehnologia pentru prima dată în fața altora. Contextul: [tema]. Regulile sistemului: [descrie regulile și costul] Fragmentul dinainte de scenă: [lipește aici fragmentul] Propune 2 variante scurte (maxim 250 de cuvinte fiecare): una în care merge bine, dar costul se vede; una în care merge prost. Respectă regulile întocmai. Nu termina capitolul, doar scena. Eu aleg și continuu.
-
Cuvinte vechi și regionale ca sursă de poezie
Vreau să îmbogățesc vocabularul poeziilor mele cu cuvinte românești vechi, regionale sau uitate, legate de [tema] (de ex. muncile câmpului, casa bătrânească, iarna la munte, apa și Delta). Dă-mi 20 de astfel de cuvinte. Pentru fiecare: sensul, regiunea sau epoca de unde vine (dacă se știe), cum sună (moale, aspru, scurt) și o imagine poetică pe care ar putea-o susține. Marchează clar cuvintele de care nu ești sigur și spune-mi să le verific în DEX sau în dicționarele regionale. Nu inventa cuvinte și nu le prezenta ca autentice dacă nu sunt. -
Fișă de continuitate pentru un roman polițist
Îți trimit pe rând capitolele romanului meu polițist. Pentru fiecare capitol, actualizează o fișă de continuitate: - cronologia (zi, oră, cine unde e); - ce indicii au apărut și cine le-a văzut; - ce știe anchetatorul și ce știe cititorul (diferențele dintre ele); - ce minciuni au spus personajele; - nume, vârste, mașini, adrese, obiecte importante. La fiecare capitol nou, semnalează orice contradicție cu ce era deja în fișă. Începem cu capitolul 1: [lipește aici capitolul] -
Atmosfera locului unde se petrece crima
Misterul meu se petrece în [locul: de ex. un oraș industrial din Valea Jiului, o stațiune montană în extrasezon, cartierul Ferentari, un sat izolat din Apuseni]. Tema: [tema]. Propune: - 5 locuri concrete pentru scene (unde se găsește victima, unde se ascund oamenii, unde se bârfește); - cum influențează locul ancheta (toți se cunosc, nimeni nu vorbește, drumuri închise iarna); - detalii senzoriale care creează neliniște fără să fie grotești; - ce tensiuni sociale reale ale locului pot hrăni intriga, tratate cu respect. -
Personaje secundare care nu sunt doar decor
În romanul meu despre [tema] am câteva personaje secundare care par puse acolo doar ca să ajute protagonistul: [descrie-le pe scurt]. Pentru fiecare: 1. Spune ce funcție are acum în poveste. 2. Propune 2 variante prin care să capete o dorință proprie, care uneori intră în conflict cu protagonistul. 3. Propune o scenă scurtă (doar descrisă, nu scrisă) în care personajul secundar surprinde cititorul. 4. Spune dacă vreunul ar putea fi contopit cu altul, ca distribuția să fie mai strânsă. Fii direct: dacă un personaj nu are rost, spune-o.
-
Rezumatul romanului pentru editură sau concurs
Am terminat romanul [titlul] despre [tema] și trebuie să trimit la o editură sau la un concurs un rezumat de [numărul de cuvinte] cuvinte. Iată ce am scris eu: [lipește aici rezumatul] Verifică dacă rezumatul spune clar: cine e protagonistul, ce vrea, ce îl oprește, ce e în joc și cum se termină (editorii vor finalul). Arată ce e vag, ce e prea detaliat și ce lipsește. Propune o variantă revizuită pornind de la textul meu, nu de la zero. Amintește-mi să verific regulile editurii sau concursului despre folosirea AI și formatul cerut.
-
Flirt natural, cu umor și ritm
Dialogurile dintre protagoniștii mei sună prea cuminți sau prea siropoase. Context: [cine sunt, unde se află, cât se cunosc]. [lipește aici un dialog] Arată-mi unde lipsesc umorul, jocul și replica neașteptată. Explică ce face un dialog de flirt să funcționeze: ritm rapid, tachinare, replici pe lângă subiect, ce se lasă nespus. Propune pentru fiecare problemă 2 variante de replică, în vocea personajelor mele, din care aleg eu.
-
Personaje atrăgătoare fără relații toxice idealizate
Recitesc scenele cu cei doi protagoniști ai mei și mă tem că unele comportamente (gelozia, controlul, insistența după un „nu”) par prezentate ca romantice. [lipește aici fragmentele] Analizează-le onest: ce citește un cititor de azi în aceste scene, ce mesaj transmit și ce ar putea rămâne ca tensiune fără să fie idealizat. Propune modificări care păstrează pasiunea și conflictul, dar arată respect, consimțământ și personaje care greșesc și își asumă greșelile. Nu moraliza; fii concret. -
Exercițiu: o scenă fără nicio replică
Vreau un exercițiu de scriere vizuală legat de [tema]. Dă-mi 5 situații simple (de ex. o despărțire într-o bucătărie, o așteptare într-o gară, o ceartă între frați la masa de duminică). Aleg una și scriu o scenă de o pagină în format de scenariu, fără nicio replică: doar acțiune, gesturi, obiecte, sunete. După ce îți trimit scena, spune-mi ce ai înțeles din ea fără cuvinte și ce a rămas neclar. Nu scrie tu scena. -
Decor minimal de teatru cu efect maxim
Pregătesc o piesă de teatru despre [tema], pentru o scenă de școală sau de cămin cultural, cu buget foarte mic. Ajută-mă cu decorul: 1. Ce elemente minime sugerează fiecare loc (o ușă, un scaun, o lampă, o pânză). 2. Cum schimbăm decorul între scene rapid, fără pauze lungi. 3. Ce putem face cu lumina dacă avem doar 2–3 reflectoare sau chiar lumina sălii. 4. Sunete și muzică ușor de produs live. 5. Recuzita indispensabilă, ca listă de cumpărături sau de adus de acasă. Scenele piesei: [descrie pe scurt scenele]
-
Material comic din propria viață
Vreau să scriu ceva amuzant din experiența mea despre: [tema]. Pune-mi 10 întrebări care să scoată la suprafață momente comice (cea mai jenantă situație, ce obicei ciudat are familia ta, ce nu ai înțeles niciodată la...). Pune-le pe rând, așteaptă răspunsul meu la fiecare. La final, alege 3 momente din răspunsurile mele care au cel mai mare potențial și explică de ce. Nu inventa detalii din viața mea; lucrăm doar cu ce îți spun. -
Povestire amuzantă cu un final care pocnește
Vreau să scriu o povestire amuzantă de [numărul de cuvinte] cuvinte despre: [tema]. Ajută-mă cu planul: 1. Ce vrea personajul principal și de ce e important pentru el (chiar dacă e ceva mărunt). 2. 3–4 obstacole, fiecare provocat de propriile lui decizii. 3. Momentul în care totul se prăbușește în mod spectaculos. 4. 3 variante de final: unul ironic, unul cald, unul absurd. Atenționează-mă dacă povestea depinde doar de glume și nu are o miză reală.
-
Scurtarea unei povești prea lungi pentru vârsta ei
Povestea mea pentru copii de [vârsta] ani are [numărul de cuvinte] cuvinte, dar ar trebui să aibă aproximativ [lungimea dorită]. Povestea: [lipește aici povestea]. 1. Spune-mi care e lungimea potrivită pentru vârsta asta și tipul de carte (de culcare, album ilustrat, carte cu capitole). 2. Marchează scenele, descrierile și personajele care pot fi tăiate fără să se piardă firul. 3. Arată-mi ce descrieri pot fi lăsate în seama ilustrațiilor. 4. Propune o variantă scurtată folosind cât mai mult cuvintele mele; marchează clar orice frază nouă de legătură. Eu decid ce păstrez.
-
Personaje pentru o serie de cărți
Plănuiesc o serie de cărți pentru copii de [vârsta] ani, cu aceleași personaje, în jurul temei [tema]. Ajută-mă să fac o fișă de serie: - 3–4 personaje principale, fiecare cu trăsătura care îl deosebește, o frică mică și ce aduce grupului; - relațiile dintre ele (cine se ceartă cu cine, cine pe cine ajută); - locul fix unde se întorc în fiecare carte; - reguli de consecvență (ce nu se schimbă niciodată: vârsta, culorile, vorbele lor); - 6 idei de titluri pentru volumele seriei, fiecare cu altă problemă. Asigură-te că personajele sunt diverse și că nu sunt copii ale unor personaje existente.
-
Povestire SF sau fantasy scurtă pentru concurs sau revistă
Vreau să scriu o povestire scurtă fantasy sau SF de [numărul de cuvinte] cuvinte, pentru un concurs sau o revistă. Ideea: [tema]. Într-un text scurt nu am loc pentru o lume întreagă. Ajută-mă: 1. Care e singurul element de lume pe care trebuie să-l explic? Restul se sugerează. 2. Unde încep: cât mai aproape de momentul de criză. 3. O structură în 4–5 scene, cu numărul aproximativ de cuvinte pentru fiecare. 4. Ce imagine sau replică finală ar rămâne în mintea juriului. Amintește-mi să verific regulamentul concursului despre folosirea instrumentelor AI.
-
Câmp semantic și metaforă extinsă
Vreau să construiesc o poezie despre [tema] pe o singură metaforă extinsă, ținută de la primul la ultimul vers (de ex. o despărțire văzută ca o mutare, o boală ca o iarnă). 1. Propune 5 metafore de bază posibile, diferite între ele. 2. Pentru cea pe care o aleg, construiește câmpul semantic: 25 de cuvinte (substantive, verbe, adjective) din domeniul ei, pe care le pot folosi. 3. Arată-mi unde poate „crăpa” metafora: momentul în care realitatea iese la suprafață și poezia își schimbă tonul. Explică pe scurt diferența dintre metafora extinsă și alegorie, ca să nu cad în explicit. -
Replici cu dublu înțeles
Vinovatul din romanul meu este [numele personajului], iar cititorul nu trebuie să afle până la capitolul [numărul]. Iată câteva scene în care vorbește: [lipește aici replicile sau scenele] Arată-mi unde aș putea transforma replici neutre în replici cu dublu înțeles: nevinovate la prima lectură, revelatoare la a doua. Propune 5–6 modificări mici, pornind de la cuvintele mele. Avertizează-mă dacă o replică e prea evidentă și trădează vinovatul prea devreme.
-
Mister istoric în România de altădată
Vreau să scriu un mister istoric în [epoca, de ex. Bucureștiul anilor 1890, Iașiul interbelic, România comunistă a anilor '70]. Tema: [tema]. Ajută-mă cu: - cum funcționau poliția și justiția atunci, în linii mari; - ce mijloace de anchetă existau și ce nu (fără telefon mobil, fără ADN); - cum se mișca informația (ziare, telegraf, bârfă, Securitate); - ce tensiuni ale epocii pot complica ancheta. Marchează clar ce e de verificat în surse istorice și nu inventa nume reale sau citate. -
Aceeași scenă, trei variante de tensiune
Am nevoie să scriu scena aceasta din romanul meu: [descrie scena: cine, unde, ce trebuie să se întâmple, ce știe cititorul]. Propune 3 variante de schiță (cel mult 200 de cuvinte fiecare): 1. tensiune la suprafață, conflict deschis; 2. tensiune ascunsă, totul se spune printre rânduri; 3. o variantă neașteptată, în care scena se rezolvă altfel decât crede cititorul. Stilul să fie sobru, cu fraze de lungimi variate și fără metafore îngrămădite. Acestea sunt doar schițe de lucru; versiunea finală o scriu eu. -
Ce așteaptă cititorii genului romantic
Vreau să-mi public romanul romantic despre [tema], autopublicat sau la o editură. Rezumat: [rezumatul]. Spune-mi: - în ce subgen se încadrează (romance contemporan, istoric, dramă de familie, ficțiune pentru femei, literar) și ce promisiuni face acest subgen cititorului; - ce respectă povestea mea și ce încalcă (și dacă încălcarea e un avantaj sau o problemă); - cum ar putea suna o prezentare de 3 rânduri pentru coperta a patra, pornind de la cuvintele mele. Amintește-mi să verific condițiile editurii sau ale platformei despre conținutul generat cu AI.
-
Un rival sau un părinte ostil, nu un răufăcător de carton
În povestea mea, personajul [numele personajului] stă între cei doi îndrăgostiți (rival, fost partener, părinte care se opune, prieten gelos). Acum pare doar „cel rău”. Ajută-mă să-l fac uman: - ce vrea și de ce, din punctul lui de vedere; - ce iubește sau ce protejează; - o scenă (descrisă, nu scrisă) în care cititorul îl înțelege pentru o clipă; - un moment în care are dreptate. Spune și ce ar trebui să evit ca să nu devină caricatură. -
O scenă desfăcută pe momente: ce se schimbă
Am o scenă importantă în scenariul meu despre [tema]. Iată ce se întâmplă în ea: [descrie scena sau lipește aici scena] Desfă-o pe momente (fiecare schimbare de tactică, emoție sau informație): 1. Ce vrea fiecare personaj la începutul scenei. 2. Fiecare moment de schimbare: cine câștigă teren și cum. 3. Unde intră scena și unde iese (poate intra mai târziu și ieși mai devreme?). 4. Ce s-a schimbat între început și sfârșit. Dacă nimic, spune-mi. Propune îmbunătățiri, dar lasă rescrierea în seama mea.
-
Fă textul meu mai amuzant, fără să-i schimbi vocea
Am scris un text care ar trebui să fie amuzant, despre [tema]: [lipește aici textul] Nu-l rescrie integral. În schimb: 1. Arată-mi 5 locuri unde se poate adăuga sau întări o glumă și propune câte 2 variante. 2. Arată-mi unde explic prea mult gluma. 3. Propune cuvinte mai concrete sau mai sonore în locul celor generale. Păstrează vocea mea; eu aleg ce iau.
-
Test de citit cu voce tare: ritm, sunete, pauze
Povestea mea pentru copii de [vârsta] ani va fi citită mai ales cu voce tare: [lipește aici povestea]. Analizează-o ca text pentru lectură cu voce tare: - unde se împiedică limba (grupuri de consoane, cuvinte lungi la rând); - unde lipsesc pauzele naturale sau ritmul devine monoton; - unde pot adăuga onomatopee, repetiții sau întrebări către copil („Și ce crezi că a găsit?”); - care sunt momentele bune pentru o pauză de suspans. Fă o listă de sugestii concrete, cu fraza mea citată și varianta propusă.
-
Poveste care învață ceva (natură, corp, meserii) fără să devină lecție
Vreau o poveste pentru copii de [vârsta] ani care să-i învețe ceva adevărat despre [subiectul: cum crește o plantă, ce face un pompier, ciclul apei, animalele din Deltă, corpul uman], cu tema [tema]. 1. Propune 3 moduri de a îmbina informația cu povestea (un personaj care descoperă, o călătorie, o întrebare care se repetă). 2. Listează 6–8 informații corecte și potrivite vârstei pe care le pot include; marchează orice informație pe care trebuie să o verific dintr-o sursă de încredere. 3. Sugerează o pagină finală cu „Știai că...?” pentru părinți și copii. Informațiile nu trebuie să încetinească povestea; personajul rămâne în centru.
-
O provocare de scriere cu constrângeri
Dă-mi o provocare de scriere pentru azi, în [genul], pornind de la [tema]: o situație, un personaj, un obiect care trebuie să apară și o constrângere (de exemplu fără adjective, doar dialog, 100 de cuvinte exact, la persoana a doua). După ce îți trimit textul, dă-mi un feedback scurt: un lucru reușit și un lucru de încercat data viitoare.
-
Aceeași scenă, trei tonuri
Am scena: [descrierea scenei], din povestea mea ([genul]). Scrie trei variante foarte scurte (câte un paragraf): una tensionată, una ironică, una tristă. Nu e textul final; vreau să văd ce ton se potrivește. Apoi spune-mi ce s-a schimbat de la o variantă la alta: lungimea frazelor, cuvintele, ce se arată și ce se ascunde.
-
Exercițiu: un obiect banal cu o regulă magică
Am blocaj și vreau un exercițiu scurt de fantasy, legat de: [tema]. Dă-mi 5 obiecte banale dintr-o casă românească (de ex. o cană de tablă, o icoană, un ceas de bucătărie, o cheie, un covor de perete). Pentru fiecare, inventează o singură regulă magică simplă și un cost. Eu aleg unul și scriu 300 de cuvinte în 15 minute despre cineva care descoperă regula. Apoi îți trimit textul și îmi spui ce a mers bine și un singur lucru de îmbunătățit. Nu scrie tu textul. -
Studiu de tehnică după poeți clasici din domeniul public
Vreau să învăț tehnică poetică studiind clasici români din domeniul public: [poetul, de ex. Eminescu, Bacovia, Arghezi, Blaga, Coșbuc, Topîrceanu; verifică dacă opera lui este deja în domeniul public]. 1. Explică 3–4 trăsături tehnice ale acestui poet (ritm, vocabular, tip de imagine, construcția strofei), cu scurte citate. 2. Propune un exercițiu: aplic doar o trăsătură la o temă complet diferită, [tema], ca să o înțeleg din interior, nu să-l copiez. 3. După ce îți trimit încercarea, spune-mi ce tehnică am prins și unde am alunecat în pastișă. Scopul e să-mi dezvolt vocea, nu să imit. -
Poezia-scrisoare: cui îi vorbești de fapt
Vreau să scriu o poezie adresată direct cuiva (tu-ul poeziei): [cine este: un părinte, o fostă iubire, un oraș, eu la 17 ani, un copil care încă nu s-a născut]. Tema: [tema]. Ajută-mă să clarific relația înainte de a scrie: 1. Ce știe destinatarul și ce nu știe? 2. Ce i-aș spune dacă ar putea răspunde, și ce i-aș spune tocmai pentru că nu poate? 3. Ce ton se potrivește: reproș, tandrețe, ironie, rugăminte, mărturisire? Propune 3 deschideri diferite (câte 2 versuri), fiecare cu alt ton, și explică ce drum deschide fiecare. Eu aleg și continui. -
Exercițiu: ascunde un indiciu la vedere
Vreau să exersez arta de a ascunde indicii. Dă-mi 5 exerciții scurte pe tema [tema], de exemplu: - descrie o cameră în 150 de cuvinte și ascunde în ea un obiect care va conta; - scrie un dialog în care un personaj minte, iar minciuna se vede doar la a doua lectură; - scrie o scenă în care cititorul e atent la ceva dramatic, iar indiciul trece pe lângă. După fiecare exercițiu pe care îl scriu, spune-mi dacă ai observat indiciul și cât de ușor a fost. -
Doi anchetatori care se completează
Vreau o pereche de anchetatori pentru o serie despre [tema]: [descrie ce ai deja]. Ajută-mă să-i fac diferiți și complementari: metodă de lucru, temperament, viață personală, felul de a vorbi, ce își reproșează unul altuia. Propune 3 situații de conflict între ei care nu țin de caz și una în care fiecare îl salvează pe celălalt. Arată și cum ar suna fiecare la aceeași replică: „Nu cred că ne spune adevărul.”
-
Pregătirea unei povestiri pentru un concurs literar
Vreau să trimit această povestire la un concurs de proză scurtă. Regulament: [limita de semne sau cuvinte, tema, alte cerințe]. [lipește aici povestirea] Verifică: - dacă respectă limita și tema; - dacă titlul e memorabil și potrivit; - ce poate fi tăiat fără pierdere, dacă trebuie să scurtez; - ce ar face-o să iasă în evidență într-un teanc de texte pe aceeași temă. Amintește-mi să citesc în regulament ce spune despre folosirea AI și să trimit doar text scris de mine.
-
„Ce-ar fi dacă” pentru proză realistă
Scriu proză realistă și am nevoie de un imbold. Pornind de la [tema], dă-mi 12 întrebări de tip „ce-ar fi dacă”, fără elemente fantastice, doar situații posibile în viața obișnuită (o scrisoare primită cu 20 de ani întârziere, un vecin care dispare o săptămână, o moștenire care nu e ce pare). Ordonează-le de la cea mai liniștită la cea mai tensionată. La fiecare adaugă într-un rând ce povestire ar putea ieși: intimistă, comică, tristă sau tensionată. Nu scrie povestirile; vreau doar scântei din care aleg eu. -
Mărturisirea: când personajul spune în sfârșit adevărul
Scena-cheie a romanului meu: [numele personajului] îi mărturisește lui [celălalt personaj] [secretul sau sentimentul]. Iată varianta mea: [lipește aici scena] Spune-mi dacă scena își ține promisiunea după tot ce s-a construit înainte. Unde se explică prea mult? Unde ar trebui o pauză, o întrerupere, o reacție neașteptată a celuilalt? Ce replică ar rămâne în mintea cititorului? Propune tăieturi și 2–3 replici alternative, nu o scenă nouă.
-
Decorul care amplifică emoția
Povestea mea despre [tema] se petrece în [locul: de ex. Sibiul iarna, o stațiune pe litoral în septembrie, un sat din Bucovina, Bucureștiul vechi]. Propune pentru acest loc: - 5 decoruri concrete pentru scene-cheie (prima întâlnire, cearta, despărțirea, reîntâlnirea); - ce anotimp, ce vreme și ce oră a zilei ar întări emoția fiecărei scene, fără să o spună direct; - detalii senzoriale specifice locului (sunete, mirosuri, obiceiuri locale); - un loc care se schimbă ca semnificație de la începutul la finalul poveștii. -
Monolog de teatru pentru un moment-cheie
În piesa mea despre [tema], personajul [numele personajului] are un moment în care rămâne singur pe scenă și spune ce n-a putut spune nimănui. Despre personaj și momentul acesta: [descrie situația și ce s-a întâmplat înainte] Ajută-mă să construiesc monologul, nu să-l scrii integral: 1. Structura în 3–4 mișcări emoționale. 2. Cu ce imagine sau obiect începe și cu ce se termină. 3. 3–4 replici-cheie posibile, pe care le pot folosi sau nu. Durata țintă: 2–3 minute pe scenă. Eu îl scriu pe vocea personajului.
-
Roluri scrise pentru actori reali din trupa mea
Scriu o piesă sau un scurtmetraj despre [tema] pentru oameni pe care îi cunosc (elevi, colegi, prieteni). Iată actorii disponibili: [pentru fiecare: vârsta, ce le place, ce fac bine pe scenă, de ce le e frică — fără nume reale dacă nu vor] Propune personaje care: - se potrivesc punctelor forte ale fiecăruia; - îi provoacă puțin, fără să-i pună în situații jenante; - au toate un moment al lor, chiar și rolurile mici. Pentru fiecare personaj: descriere scurtă, scopul în piesă, momentul în care strălucește. -
Taie tot ce încetinește râsul
Textul meu de umor despre [tema] e prea lung și glumele se pierd: [lipește aici textul] Scurtează-l cu 25–30% fără să pierzi nicio glumă bună: 1. Marchează ce cuvinte, fraze și explicații pot dispărea. 2. Arată unde pregătirea unei glume e prea lungă. 3. Propune o variantă scurtată, cu modificările evidențiate. Păstrează vocea mea. Explică pe scurt fiecare tăietură importantă.
-
Parodia regulilor unui gen sau format
Vreau să scriu o parodie care se joacă cu regulile unui gen sau format: [tema] (de ex. telenovela, știrile de la ora 5, reality-show-ul, manualul de dezvoltare personală, prognoza meteo, recenziile online). 1. Listează 10 clișee și reguli ale formatului. 2. Pentru fiecare, propune cum îl exagerăm sau îl punem într-un context nepotrivit. 3. Propune 3 premise de parodie: formatul aplicat unui subiect total nepotrivit. Parodia vizează formatul, nu persoane reale sau opere protejate copiate. -
Blocaj: idei noi pentru personaje pe care le am deja
Am deja personaje pentru povești pentru copii: [descrie personajele]. Am scris [numărul] povești cu ele și nu mai am idei. Ajută-mă să ies din blocaj: 1. Pune-mi 5 întrebări despre personaje la care nu m-am gândit (de ce se tem, ce n-au încercat niciodată, ce nu le place). 2. Dă-mi 10 situații noi, legate de [tema] sau de viața de zi cu zi a unui copil (prima tunsoare, vizita la medic, ploaia care strică planurile, un musafir nou). 3. Propune 3 moduri de a schimba formula: alt narator, alt anotimp, o poveste fără cuvinte cu text doar la final. Eu aleg și scriu.
-
Decor românesc pe înțelesul copiilor
Vreau ca povestea mea pentru copii de [vârsta] ani să se petreacă într-un loc românesc: [locul: satul bunicilor, Delta Dunării, munții, un oraș mic, București, pe malul mării]. Tema: [tema]. Dă-mi: - 12 detalii concrete și atrăgătoare pentru copii (animale, mâncăruri, sunete, obiecte, obiceiuri) din acel loc; - 3 situații din care poate porni o aventură mică; - cuvinte specifice locului pe care un copil le poate învăța din context, cu explicația lor. Evită imaginile de pliant turistic și stereotipurile. Marchează orice informație despre locuri reale pe care trebuie să o verific.
-
Ce poate urma: variante de continuare, eu decid
Scriu o poveste fantasy sau SF despre [tema] și m-am oprit aici: [lipește aici ultimele paragrafe] Nu continua tu povestea. În schimb: 1. Propune 5 direcții posibile pentru scena următoare, câte 2 fraze fiecare (una surprinzătoare, una întunecată, una amuzantă, una liniștită, una care dezvăluie ceva despre lume). 2. Pentru direcția pe care o aleg eu, scrie doar primele 3–4 fraze, în stilul meu, ca să am de unde porni. Întreabă-mă care direcție o vreau înainte să scrii cele 3–4 fraze.
-
Exercițiul celor cinci simțuri
Vreau un exercițiu pentru a scrie poezii mai senzoriale despre [tema]. Ghidează-mă pas cu pas, câte o întrebare pe rând (așteaptă răspunsul meu înainte de următoarea): 1. Ce auzi în acel loc sau moment? 2. Ce miros e acolo, chiar și unul neplăcut? 3. Ce atingi și ce textură are? 4. Ce gust îți vine în minte? 5. Ce vezi la marginea câmpului vizual, nu în centru? La final, spune-mi care dintre răspunsurile mele e cel mai surprinzător și propune-mi să încep poezia cu el. Nu scrie tu poezia. -
Forme fixe de încercat: rondel, glosă, pantum, villanelă
Vreau să încerc o formă fixă pentru o poezie despre [tema]. Prezintă-mi pe scurt rondelul, glosa (forma folosită și de Eminescu), pantumul și villanela: - câte versuri, strofe și ce se repetă; - schema de rimă; - ce fel de temă se potrivește fiecăreia (obsesie, meditație, poveste circulară). Recomandă-mi forma cea mai potrivită pentru tema mea. Apoi construiește un „schelet gol” al formei, cu locurile versurilor repetate marcate (A1, A2, b), ca să-l completez eu. Ajută-mă să găsesc versul-refren, care trebuie să suporte repetarea în contexte diferite. -
Continuă scena de suspans în vocea mea
Iată o scenă de suspans din thrillerul meu, întreruptă unde m-am blocat: [lipește aici fragmentul] Descrie mai întâi vocea și ritmul meu (fraze scurte sau lungi, cât de mult intră în mintea personajului). Apoi propune 3 continuări scurte (câte cel mult 150 de cuvinte), fiecare ducând scena altundeva: pericolul e real, pericolul e fals, apare cineva neașteptat. Nu rezolva scena. Eu aleg și rescriu. -
Studiu de tehnică pe un clasic din domeniul public
Vreau să învăț tehnică de la un clasic al prozei românești din domeniul public (de ex. Creangă, Slavici, Caragiale, Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu). Pentru autorul [numele autorului] explică: - cum construiește începuturile și finalurile; - cum folosește dialogul și oralitatea; - ce face cu ritmul frazei și cu detaliul. Dă-mi apoi un exercițiu: să scriu o scenă despre [tema], din viața de azi, folosind una dintre aceste tehnici, nu imitând stilul ca pe un pastiș. Nu cita pasaje lungi; descrie tehnica.
-
Folclor românesc reinterpretat în proză contemporană
Aș vrea să folosesc un motiv din folclorul românesc (de ex. Miorița, Meșterul Manole, strigoii, ursitoarele, o baladă din zona mea) într-o povestire contemporană despre [tema]. 1. Rezumă pe scurt motivul ales și ce teme poartă (sacrificiu, destin, trădare). 2. Propune 4 feluri de a-l muta în prezent, fără elemente supranaturale sau cu ele doar sugerate. 3. Pentru fiecare variantă spune ce personaje ar corespunde celor din legendă și ce s-ar pierde sau câștiga. Textele folclorice sunt în domeniul public; nu citez însă traduceri sau prelucrări moderne protejate. -
O săptămână de exerciții pentru scenele emoționale
Vreau să devin mai bun la scenele emoționale. Dă-mi 7 exerciții scurte, câte unul pe zi, pe tema [tema], de exemplu: - o despărțire scrisă fără niciun cuvânt despre sentimente; - o declarație de dragoste în 50 de cuvinte; - o scenă în care două personaje se iubesc, dar vorbesc doar despre vreme; - un obiect care spune toată povestea unei relații. La fiecare spune ce abilitate exersez. După ce îți trimit textele, dă-mi feedback onest și scurt. -
Moravurile unei epoci: ce era permis și ce nu
Scriu o dramă de dragoste în [epoca și mediul social, de ex. boierimea din Moldova în 1880, un oraș muncitoresc în anii '60]. Tema: [tema]. Ajută-mă să înțeleg regulile nescrise ale epocii: - cum se cunoșteau tinerii, ce era permis între ei; - rolul familiei, al zestrei, al Bisericii, al vecinilor; - ce consecințe avea un scandal pentru o femeie și pentru un bărbat; - cum se scriau scrisorile, ce formule de adresare se foloseau. Marchează ce trebuie verificat în surse (memorii, presa vremii, studii de istorie socială) și nu inventa citate. -
Două versiuni ale aceleiași scene, eu aleg
În scenariul meu despre [tema], am nevoie de scena: [descrie ce trebuie să se întâmple]. Scena dinainte, scrisă de mine, ca să vezi stilul: [lipește aici scena] Scrie 2 versiuni scurte (maxim 1,5 pagini fiecare) ale scenei noi: 1. Una în care conflictul e spus deschis. 2. Una în care conflictul stă sub replici (subtext), iar personajele vorbesc despre altceva. Respectă formatul de scenariu și vocea mea. Eu aleg ce păstrez și rescriu.
-
Exercițiu: jurnalul lucrurilor care mă enervează
Mulți comedianți pornesc de la ce îi enervează. Vreau să încerc, legat de: [tema]. 1. Dă-mi 10 întrebări care să mă ajute să găsesc micile iritări ale vieții mele de zi cu zi. 2. După ce răspund, alege 3 iritări cu cel mai mare potențial. 3. Pentru fiecare, întreabă-mă: „De ce te enervează de fapt? Ce e absurd aici?”. 4. Eu scriu câte 5 rânduri de material pentru fiecare. Tu îmi spui unde e poanta ascunsă. Nu scrie tu glumele. -
Text satiric într-un format oficial
Vreau un text satiric despre [tema], scris în forma unui document oficial sau a unui format serios (comunicat de presă, regulament, proces-verbal, anunț la avizier, ordin de ministru, prospect de medicament). 1. Propune 3 formate potrivite subiectului meu și de ce. 2. Pentru formatul ales de mine, scrie o primă ciornă de maxim 250 de cuvinte, cu limbajul de lemn imitat fidel. 3. Marchează locurile unde absurdul se strecoară în formalism. Satira vizează fenomenul, nu persoane private. Dacă e vorba de politicieni, criticăm decizii publice, nu viața lor personală. Eu rescriu și ajustez. -
Exerciții de a vedea lumea ca un copil
Scriu pentru copii de [vârsta] ani, dar textele mele sună prea „de adult”. Tema la care lucrez: [tema]. Propune-mi 6 exerciții scurte care să mă ajute să văd și să gândesc ca un copil de vârsta asta, de exemplu: - descrierea unei camere de la înălțimea de un metru; - o listă cu lucrurile care sunt „uriașe” sau „nedrepte” pentru un copil; - rescrierea unei zile obișnuite ca pe o aventură; - notarea întrebărilor reale puse de copii. Pentru fiecare, explică ce abilitate exersez și cum o aplic apoi în povestea mea.
-
Documentare pentru o poveste într-o anumită epocă
Scriu [genul] care se petrece în [perioada și locul]. Ce trebuie să știu ca să fie credibil: viața de zi cu zi, obiecte, haine, prețuri, limbaj, evenimente ale epocii. Fă-mi o listă de întrebări de documentare și tipurile de surse unde caut răspunsurile (arhive, presa vremii, memorii, muzee). Ce știi tu despre epocă marchează cu nivelul de încredere și nu inventa detalii istorice prezentate ca sigure.
-
Ce nu spun personajele: subtextul
În scena mea ([genul]), [personajul A] și [personajul B] discută despre [subiectul aparent], dar de fapt e vorba despre [subiectul real]. Dialogul de acum: [lipește dialogul] Arată-mi unde spun prea direct ce simt și cum aș putea muta emoția în subtext: gesturi, schimbări de subiect, tăceri, replici care răspund la altceva. Dă-mi exemple scurte, fără să rescrii toată scena.
-
Exercițiu: orașul tău în anul 2080
Vreau un exercițiu de SF apropiat, legat de: [tema]. Pune-mi 8 întrebări despre orașul sau satul meu în anul 2080 (transport, climă, muncă, școală, bunici, mâncare, sărbători, ce s-a pierdut). Răspund scurt la fiecare. Apoi propune-mi 3 situații mici, de zi cu zi, care ar putea deveni o scenă (nu o catastrofă, ci o zi obișnuită). Aleg una și scriu 400 de cuvinte. La final îmi dai un feedback scurt: ce detalii au făcut viitorul credibil și ce a sunat a clișeu. -
Planul unei serii sau trilogii
Vreau să scriu o serie fantasy sau SF de 3 volume. Ideea centrală: [tema]. Ajută-mă cu planul general: 1. Arcul mare al seriei: ce întrebare se pune în volumul 1 și se rezolvă abia în volumul 3. 2. Fiecare volum trebuie să aibă propriul conflict încheiat. Propune câte unul. 3. Cum se schimbă protagonistul de la un volum la altul. 4. Ce secrete ale lumii dezvălui și în ce ordine. 5. Riscurile: unde se poate „înmuia” volumul 2. Dacă public singur cărțile, spune-mi ce trebuie să știu despre ritmul de apariție pentru o serie. Nu scrie capitole; lucrăm doar la schelet. -
Pregătirea poeziei pentru lectură publică
Voi citi poezia mea cu voce tare la [o seară de lectură / un concurs / o serbare / un podcast]. Poezia: [lipește aici poezia] Ajută-mă să o pregătesc: 1. Marchează locurile unde trebuie pauze, unde accelerez și unde încetinesc. 2. Spune-mi ce cuvinte sau grupuri de sunete sunt greu de rostit și pot fi împiedicate. 3. Arată ce versuri se pierd la auz (sens care se vede doar în pagină, enjambamente care sună ca greșeli). 4. Sugerează o frază scurtă de introducere înainte de lectură, dacă e nevoie, fără să explice poezia. Nu-mi rescrie textul; dacă propui schimbări pentru oralitate, marchează-le ca opționale.
-
Portret în versuri al unei persoane reale
Vreau să scriu un portret poetic al lui [numele sau rolul persoanei, de ex. bunicul meu, vecina de la etajul 3]. Nu-mi da adjective („bun”, „harnic”, „blând”). Ghidează-mă să adun: - 5 gesturi care îl fac inconfundabil; - 3 obiecte care îi aparțin; - o frază pe care o spune des, exact cum o spune; - un loc unde îl văd mereu; - un lucru mic pe care puțini îl știu despre el. Apoi arată-mi cum pot face un portret doar din aceste detalii, fără să numesc vreo calitate. Dă-mi o structură (nu poezia gata scrisă) și un exemplu de 2 versuri inventat, pe alt personaj, ca model de tehnică. -
Un caz vechi redeschis
Vreau un mister în care un caz vechi, nerezolvat (de ex. o dispariție din anii '80 sau '90), iese din nou la iveală pornind de la [tema]. Propune 5 declanșatoare (o scrisoare, o renovare, o mărturisire pe patul de moarte, o fotografie, o arhivă deschisă) și, pentru fiecare: cine redeschide cazul, cine nu vrea ca adevărul să iasă la iveală și de ce, ce s-a schimbat între timp în comunitate. Gândește-te și la cum diferă anchetele de atunci și cele de acum, fără să intri în detalii tehnice. -
Rescrie aceeași scenă din altă perspectivă
Iată o scenă scrisă de mine: [lipește aici scena] Propune-mi 4 perspective din care să o rescriu eu ca exercițiu: alt personaj din scenă, un martor neimplicat, persoana I în locul persoanei a III-a (sau invers), aceeași scenă povestită peste 20 de ani. Pentru fiecare spune ce s-ar putea descoperi (informații noi, ironie, alt ton) și la ce să fiu atent. După ce scriu una dintre variante, compară-le și spune-mi care servește mai bine povestea și de ce. -
Interviu cu personajul tău
Vreau să-mi cunosc mai bine personajul: [tema]. Fă-mi o listă de 15 întrebări de interviu la care să răspund eu, la persoana I, cu vocea personajului. Amestecă întrebări banale (ce mănâncă duminica, ce are în buzunare) cu întrebări incomode (de ce îi e rușine, pe cine a mințit ultima oară, ce n-ar spune niciodată mamei). Nu răspunde tu la ele. După ce îți trimit răspunsurile, spune-mi ce trăsături reies, ce contradicții interesante apar și ce detaliu aș putea folosi direct într-o scenă. -
Aceeași poveste de iubire, văzută de celălalt
Povestea mea despre [tema] e spusă din perspectiva lui [personaj A]. Ca exercițiu, vreau să înțeleg mai bine pe [personaj B]. Dă-mi 5 momente-cheie din poveste (pe baza rezumatului: [rezumatul]) și, pentru fiecare, întrebări despre ce gândea și simțea personajul B în acel moment, ce n-a spus și ce a înțeles greșit. Eu scriu câte un paragraf scurt pentru fiecare moment. Apoi spune-mi ce aș putea folosi din ele în carte, chiar dacă perspectiva rămâne a lui A.
-
Variante pentru scena de împăcare
În capitolul [numărul] din romanul meu, cei doi protagoniști se împacă după [conflictul]. Iată cum am scris-o eu, dar nu mă convinge: [lipește aici scena] Spune-mi ce nu funcționează (prea rapid, prea explicat, prea dulce, nemeritat). Apoi propune 3 abordări diferite, descrise în câte un paragraf: cine face primul pas, ce gest concret, ce rămâne nerezolvat. La final arată 2–3 replici din textul meu care merită păstrate.
-
Film de epocă românesc: detalii autentice
Scenariul meu se petrece în România, în perioada: [tema] (de ex. anii '80, 1990, interbelic). Ajută-mă cu atmosfera: 1. Obiecte, haine, mașini, produse, reclame, muzică specifice perioadei. 2. Cum vorbeau oamenii: expresii, adresare, subiecte de conversație. 3. Ce le era frică, ce visau, ce glume făceau. 4. Greșeli frecvente de anacronism în filmele despre acea perioadă. Unde nu ești sigur, spune explicit și recomandă-mi ce surse să verific (arhive foto, presa vremii, oameni care au trăit atunci). Nu inventa date. -
Voci comice distincte pentru fiecare personaj
În textul meu de umor despre [tema] am aceste personaje: [descrie-le pe scurt] Ajută-mă să le diferențiez prin felul de a vorbi: 1. Pentru fiecare: lungimea frazelor, cuvinte preferate, ce evită, un tic verbal. 2. Aceeași replică („Nu mai am bani”) spusă de fiecare. 3. Unde riscă un personaj să devină caricatură jignitoare (accent regional, vârstă, meserie) și cum evităm. Apoi rescrie acest fragment cu vocile diferențiate: [lipește aici fragmentul]
-
Naratorul care nu-și dă seama cât de ridicol e
Vreau să scriu o povestire amuzantă despre [tema], povestită la persoana I de un narator care se crede foarte rezonabil, dar cititorul vede altceva. Ajută-mă cu naratorul: 1. Ce crede el despre sine. 2. Ce vede de fapt cititorul printre rânduri. 3. 5 tehnici prin care se trădează (justificări prea lungi, detalii nepotrivite, contradicții). 4. Un paragraf-exemplu de 100 de cuvinte, ca să aud tonul. Apoi întreabă-mă cum se termină povestea și dacă naratorul își dă seama la final. -
Personaje din culturi diferite care nu se înțeleg
În povestea mea fantasy sau SF se întâlnesc două personaje din culturi (sau specii) diferite: [tema]. Despre culturile lor: [descrie pe scurt valorile și obiceiurile fiecăreia] Scrie un schimb de 10–12 replici în care: - fiecare interpretează greșit măcar un gest sau o expresie a celuilalt; - neînțelegerea crește tensiunea, dar nu devine comică involuntar; - cititorul înțelege mai mult decât personajele. După dialog, explică pe scurt ce neînțelegeri ai pus și de ce. Eu îl rescriu pe vocea mea.
-
Versuri pentru cântec: strofe, refren, cântabilitate
Vreau să transform o idee de poezie despre [tema] în versuri pentru un cântec [genul muzical: folk, pop, colind, cântec de leagăn, rock]. Ajută-mă cu structura: strofă, refren, punte și câte versuri are fiecare. Explică ce face un vers ușor de cântat în română (vocale deschise la final de frază, silabe accentuate pe timpii tari, fără grupuri grele de consoane). Propune 3 idei de refren (doar ideea și cuvântul-cheie, nu textul gata), iar după ce scriu eu strofele, verifică dacă au același număr de silabe și accente în locuri similare, ca să meargă pe aceeași melodie.
-
Povestea văzută de vinovat
Ca exercițiu pentru romanul meu despre [tema], vreau să scriu câteva pagini (care nu vor intra în carte) din perspectiva vinovatului, ca să înțeleg ce face el în timp ce ancheta avansează. Dă-mi 6 momente din poveste ([rezumat]) și, pentru fiecare, întrebări: ce gândește, de ce se teme, ce greșeală face, cum reacționează când anchetatorul se apropie. Rămâi la psihologia personajului, fără detalii tehnice despre crimă. Eu scriu paginile.
-
Prologul unui thriller: cârlig fără trișat
Vreau un prolog pentru thrillerul meu despre [tema]. Rezumatul romanului: [rezumat]. Propune 4 tipuri de prolog posibile (din perspectiva victimei, a vinovatului fără să-l numesc, o scenă din viitor, un document: un articol, un mesaj, un proces-verbal) și, pentru fiecare, ce promite cititorului și ce riscă (să dezvăluie prea mult sau să fie doar un truc). Spune-mi sincer dacă romanul meu are nevoie de prolog. Primele fraze le scriu eu.
-
Monolog interior și stil indirect liber
Vreau să lucrez la vocea interioară a personajului meu în această scenă: [lipește aici fragmentul] Explică-mi pe scurt diferența dintre gândurile redate direct, stilul indirect și stilul indirect liber, cu exemple scurte inventate de tine. Apoi arată în fragmentul meu unde naratorul explică ce simte personajul și unde aș putea trece în stil indirect liber, ca să se audă vocea lui. Propune 3–4 reformulări pornind de la frazele mele, nu un text nou. -
Dialog între părinte și copilul adult
Exercițiu pentru drama mea de familie despre [tema]: un dialog între un părinte în vârstă și copilul lui adult, care nu și-au spus niciodată anumite lucruri. Dă-mi: - 3 situații banale în care poate avea loc conversația (la spital, la dus gunoiul, la telefon de Paște); - ce vrea fiecare de la celălalt în scenă; - 5 reguli de scris (de ex. părintele nu cere niciodată iertare direct). Eu scriu dialogul (cel mult 500 de cuvinte), apoi ți-l trimit și îmi spui unde e fals și unde lovește. -
Exercițiu: scurtmetraj cu constrângeri
Vreau să exersez scrisul de scenariu printr-un joc cu constrângeri. Tema: [tema]. Dă-mi un set aleator de constrângeri: - o singură locație; - două personaje; - un obiect obligatoriu; - o replică obligatorie pe care trebuie să o includ; - maxim 3 pagini. Scriu în 30 de minute. Apoi îți trimit textul și îmi spui: ce funcționează, ce nu, și o singură sugestie concretă de îmbunătățire. -
Descrierea acțiunii: scurt, vizual, la prezent
În scenariul meu despre [tema], descrierile de acțiune sunt prea lungi și literare. Iată un fragment: [lipește aici fragmentul] Rescrie doar descrierile (nu replicile) astfel încât: - să fie la prezent și să cuprindă doar ce se vede și se aude; - fiecare paragraf să aibă maxim 3–4 rânduri; - gândurile și trecutul personajelor să fie eliminate sau transformate în imagini. Arată-mi vechiul și noul text alăturat și explică fiecare tăietură.
-
Plan de pregătire pentru prima seară de microfon deschis
Vreau să urc pentru prima dată la o seară de stand-up cu microfon deschis peste [numărul de săptămâni] săptămâni. Subiectele care mă atrag: [tema]. Fă-mi un plan pe săptămâni: - câte minute de material să scriu și cum să-l testez (prieteni, înregistrare audio, oglindă); - exerciții zilnice de 15 minute; - cum să-mi cronometrez setul; - cum să gestionez emoțiile și o glumă care cade; - ce să fac după fiecare apariție (notițe, înregistrare, ce păstrez). Fără promisiuni că voi fi amuzant din prima; vreau un plan realist.
-
Orășelul comic: locuri și localnici
Vreau să scriu o serie de povestiri amuzante care se petrec în același orășel sau sat românesc inventat, pornind de la: [tema]. Creează decorul: - numele localității și o legendă locală ridicolă despre el; - 6 locuri importante (barul, magazinul mixt, primăria, biserica, stația de autobuz, terenul de fotbal) cu câte o particularitate; - 6 localnici, fiecare cu o obsesie; - un conflict vechi între două familii sau două cartiere; - 3 evenimente anuale. Ton afectuos, nu disprețuitor față de viața la țară sau în provincie. -
Pregătesc textul pentru o editură sau un concurs
Vreau să trimit [romanul / povestirea / volumul de poezie] ([genul]) la [o editură / un concurs / o revistă]. Pe scurt despre text: [rezumatul]. Ajută-mă cu: un rezumat de o pagină, o scrisoare de prezentare scurtă, o listă de verificare înainte de trimitere. Amintește-mi să citesc regulamentul, inclusiv ce spune despre folosirea AI, și să nu inventez premii sau publicări în prezentare.
-
Exercițiu: rescrie o legendă locală
Vreau să mă dezbloc rescriind o legendă românească, legată de: [tema]. 1. Propune-mi 5 legende sau credințe populare românești (de ex. despre Babele, iele, comori care ard, zmei, Sânzâiene), fiecare în 2 fraze. 2. Pentru legenda pe care o aleg, dă-mi 3 unghiuri noi: povestită din perspectiva „monstrului”, mutată în prezent, mutată în viitor. 3. Eu scriu 300–500 de cuvinte. Tu doar mă întrebi, la final, ce am vrut să spun și unde nu s-a văzut. Nu scrie textul în locul meu. -
Combinații neobișnuite de gen pentru o poveste proaspătă
Vreau o idee de poveste fantasy sau SF care să nu semene cu tot ce am citit. Tema mea: [tema]. Combină tema cu câte un alt gen și propune 8 idei scurte (3–4 fraze fiecare): - fantasy + roman polițist; - SF + comedie de familie; - basm românesc + SF distopic cu megacorporații și implanturi; - epopee spațială + dramă de sat; - fantasy urban în București + poveste de dragoste; - SF climatic în Deltă + aventură; - magie + birocrație; - călătorie în timp + istorie locală. La final întreabă-mă care idee mi-a plăcut și ce anume, ca să o dezvoltăm. -
Un titlu care deschide poezia, nu o rezumă
Am o poezie fără titlu (sau cu un titlu slab: [titlul actual]). Poezia: [lipește aici poezia] Propune 10 titluri, grupate pe strategii: - titlu-imagine (un obiect sau un loc din poezie); - titlu care adaugă un sens ce nu apare în text (loc, dată, dedicație); - titlu-vers (un fragment din poezie); - titlu ironic sau în contrast cu tonul poeziei. Pentru fiecare explică într-o propoziție ce schimbă în felul în care cititorul intră în poezie. Spune-mi dacă vreun titlu dezvăluie prea mult.
-
Poezie construită din cuvintele mele împrăștiate
Am o listă de note, fraze și cuvinte strânse în telefon despre [tema]: [lipește aici notițele]. Nu vreau o poezie scrisă de tine. Ajută-mă să o găsesc pe a mea în aceste notițe: 1. Grupează fragmentele după imagine sau emoție. 2. Marchează 5 fraze care sună deja a vers și spune de ce. 3. Propune 2 ordonări posibile ale fragmentelor (un traseu), folosind doar cuvintele mele, cu cel mult câteva cuvinte de legătură, marcate clar ca adăugate de tine. Eu decid ce păstrez și rescriu.
-
Limbajul anchetatorilor fără jargon copiat
Anchetatorii din romanul meu, care se petrece în România, vorbesc ca în serialele americane traduse. [lipește aici un dialog] Ajută-mă să-i fac să sune ca polițiști, procurori sau jurnaliști români: formule de adresare, cum vorbesc între ei și cum vorbesc cu civilii, ce termeni profesionali ar folosi firesc și ce ar suna fals. Marchează ce trebuie verificat cu cineva din domeniu. Propune modificări pe replicile mele. -
Exerciții cu constrângeri pentru stil
Vreau să-mi exersez stilul în proză. Dă-mi 6 exerciții cu constrângeri, pe tema [tema], de exemplu: - o povestire de exact 100 de cuvinte; - o scenă scrisă doar în fraze de cel mult 8 cuvinte; - o scenă într-o singură frază lungă; - o descriere fără verbul „a fi”; - aceeași întâmplare povestită de două personaje care nu se plac. La fiecare explică ce abilitate antrenează. După ce îți trimit un exercițiu rezolvat, dă-mi feedback concret: ce a ieșit bine, ce nu, ce să încerc data viitoare. -
Un oraș inventat, credibil ca unul real
Vreau să inventez un oraș de provincie românesc fictiv pentru povestirile mele despre [tema], ca un loc în care cititorul să creadă imediat. Întreabă-mă mai întâi: în ce zonă a țării ar fi, cât de mare, din ce trăia înainte de 1989 și din ce trăiește acum. Apoi propune: - 5 locuri-cheie (piață, cârciumă, fabrică închisă, liceu etc.) cu câte un detaliu memorabil; - 3 personaje cunoscute de tot orașul; - 2 legende sau bârfe locale; - tensiunile dintre oameni (vechi și noi, plecați și rămași, generații). Eu decid ce păstrez. -
Scrisoarea unui personaj
Personajul meu, [numele personajului], scrie o scrisoare către [destinatarul] în [contextul: epoca, situația]. Tema poveștii: [tema]. Nu scrie scrisoarea întreagă. Ajută-mă să o scriu eu: - ce ar spune direct și ce ar ascunde; - ce formule de adresare și ce ton ar folosi în epoca și mediul lui; - 3 detalii concrete pe care le-ar pomeni (un obiect, o amintire, o știre a zilei); - o primă frază posibilă și o ultimă frază posibilă, între care completez eu.
-
Verificare de format înainte de trimitere
Vreau să trimit scenariul meu despre [tema] la un concurs, un festival sau un producător. Iată un fragment reprezentativ: [lipește aici fragmentul] Verifică formatul: 1. Antetele de scenă, descrierile, replicile, tranzițiile: sunt corecte și consecvente? 2. Indicații de regie sau de cameră inutile (pe care un scenarist de obicei nu le scrie). 3. Greșeli de ortografie și de punctuație în română. 4. Pagina de titlu: ce trebuie să conțină. Fă o listă de corecturi, cu exemple din text.
-
Personaje secundare care nu sunt doar decor
În scenariul meu despre [tema], am aceste personaje secundare: [listează-le cu rolul fiecăruia] Pentru fiecare: 1. Ce vrea el în scenă, independent de protagonist. 2. Cum complică sau ajută drumul protagonistului. 3. O trăsătură vizuală sau un tic de vorbire memorabil, fără să devină caricatură. 4. Dacă poate fi comasat cu alt personaj (mai puțini actori, mai multă forță). Fii sincer: dacă un personaj nu are rost, spune-mi.
-
Adaptează umorul la public
Am un text de umor despre [tema] pe care îl voi prezenta în fața acestui public: [publicul: colegi de birou, familie la nuntă, elevi, public de bar, cititori de blog]. Textul: [lipește aici textul] Spune-mi: 1. Ce glume nu vor fi înțelese de acest public (referințe prea nișă, generație diferită). 2. Ce glume sunt nepotrivite pentru context. 3. Ce referințe comune are acest public pe care le pot folosi. 4. Ce aș adăuga sau schimba pentru a câștiga sala.
-
Verificarea numelor și cuvintelor inventate
Lumea mea fantasy sau SF despre [tema] are aceste nume de personaje, locuri și cuvinte inventate: [lipește aici lista] Analizează: 1. Care sună prea asemănător între ele și pot încurca cititorul. 2. Care sunt greu de pronunțat sau de reținut pentru un cititor român. 3. Care sună involuntar comic sau au un sens nepotrivit în română. 4. Dacă numele aceleiași culturi sună unitar. Propune alternative pentru cele problematice și o regulă simplă de formare a numelor pentru fiecare cultură din lumea mea.
-
Poezie în dialog între două voci
Vreau să scriu o poezie construită ca dialog între două voci: [vocea 1] și [vocea 2] (de ex. mama și fiica, satul și orașul, trupul și sufletul, eu de acum și eu de copil). Tema: [tema]. Ajută-mă să pregătesc: - ce vrea fiecare voce și ce nu spune; - cum se deosebesc la auz (lungimea replicii, vocabular, rimă sau lipsa ei); - cum marchez schimbul de voce în pagină (italice, liniuțe, alineat, strofe alternante); - unde apare un moment în care vocile se aud una pe alta sau se contopesc. Scrie doar primul schimb de replici, ca model. Restul îl scriu eu.
-
Jocuri poetice cu constrângeri (acrostih, lipogramă, abecedar)
Vreau să mă joc cu poezia ca să mă dezmorțesc. Tema: [tema]. Explică-mi pe scurt și dă-mi câte o provocare pentru: - acrostih (inițialele versurilor formează un cuvânt; propune 3 cuvinte potrivite temei); - lipogramă (poezie fără o anumită literă; spune-mi care literă e o provocare rezonabilă în română); - abecedar (fiecare vers începe cu următoarea literă a alfabetului); - poezie dintr-o singură frază lungă. Eu încerc; tu îmi spui după aceea dacă am respectat regula și care vers a ieșit cel mai bine, fără să-mi corectezi textul. -
Comunitate închisă: toți au ceva de ascuns
Vreau un mister într-o comunitate mică și închisă: [tema, de ex. un bloc, o mânăstire, un cor, o echipă de pe o platformă, o școală]. Construiește cu mine harta comunității: cine conduce, cine e de mult acolo și cine e nou, ce alianțe și rivalități există, ce s-a întâmplat acolo acum câțiva ani și nu se mai pomenește. Întreabă-mă înainte de fiecare decizie importantă. La final fă o listă cu ce știe fiecare personaj despre ceilalți.
-
De la plan la prima ciornă a unei scene
Am în minte o scenă, dar mă blochez la pagina goală. Iată notițele mele: [lipește aici notițele: personaje, loc, ce se întâmplă, ce simte personajul] Nu scrie scena întreagă. Fă-mi o ciornă de schelet: 6–8 „bătăi” ale scenei (ce se întâmplă, pe rând), cu câte o propoziție de exemplu pentru fiecare, ca punct de pornire. Marchează unde ar fi bine un dialog, unde o descriere scurtă și unde o pauză. Eu scriu textul pornind de aici. -
Flashback care nu oprește povestea
În drama mea despre [tema], am nevoie de un flashback care arată [ce s-a întâmplat în trecut]. Iată locul unde vreau să-l pun: [lipește aici fragmentul din jur] Ajută-mă: - e acesta momentul potrivit sau ar fi mai bine mai târziu? - cum intru și cum ies din flashback fără să încurc cititorul (timpuri verbale, un obiect-declanșator); - cât de lung să fie; - ce detaliu din trecut ar trebui să schimbe felul în care citim prezentul. Propune o primă frază de intrare și una de ieșire; restul îl scriu eu.
-
Dialog pentru actori copii: ușor de învățat
Scriu o piesă despre [tema] pentru copii de [vârsta] ani, care o vor juca la serbare. Dialogul meu: [lipește aici dialogul] Adaptează-l: - replici scurte, ușor de memorat, cu ritm și repetiții care ajută memoria; - fiecare copil să aibă măcar o replică amuzantă sau importantă; - fără cuvinte greu de pronunțat; - un cântec sau o rimă scurtă pe care o spun toți împreună la final. Conținut potrivit vârstei, fără momente care pot speria sau jena copiii.
-
Dialog construit pe o neînțelegere
Vreau un dialog comic despre [tema] construit pe o neînțelegere: un personaj vorbește despre un lucru, celălalt crede că e vorba de altceva. 1. Propune 4 neînțelegeri posibile pornind de la tema mea. 2. Pentru cea aleasă de mine, scrie o schiță de 12–15 replici în care fiecare replică are sens în ambele interpretări. 3. Propune 2 moduri de a încheia (se lămurește, sau nu se lămurește niciodată). Eu rescriu pe vocea mea. -
Joc de cuvinte, onomatopee și rime pentru cei mici
Vreau să-mi exersez jocul cu sunetele limbii române pentru povești destinate copiilor de 2–5 ani, legat de [tema]. Dă-mi: - 15 onomatopee românești potrivite temei (sunete de animale, de mașini, de natură, de casă); - 10 perechi de cuvinte care rimează și sunt cunoscute de copiii mici; - 5 frământări de limbă scurte și originale, pe care le pot adapta; - un exercițiu: scriu 4 versuri care folosesc o onomatopee ca refren. După ce îți trimit versurile mele, spune-mi dacă sunt ușor de rostit și de repetat de un copil mic. -
Învăț o tehnică din clasici
Vreau să învăț [tehnica: punctul de vedere, descrierea, suspansul, dialogul, finalul deschis] pentru [genul]. Explică-mi tehnica pe scurt, cu exemple de cum o folosesc autorii clasici din domeniul public (descrie procedeul, fără citate lungi), apoi dă-mi un exercițiu ca s-o încerc pe [tema]. După ce îți trimit textul, spune-mi dacă am aplicat-o.
-
Grupul de aventurieri fără clișee
Povestea mea fantasy urmărește un grup de personaje care pleacă împreună într-o călătorie: [tema]. Am nevoie de 4–5 personaje care: - au fiecare un motiv diferit să plece (nu toți „să salveze lumea”); - se ciocnesc între ele în mod firesc; - nu sunt rolurile clasice (războinicul, magul, hoțul, vindecătorul) sau, dacă sunt, le răstoarnă. Pentru fiecare: nume potrivit lumii, vârstă, ce ascunde de ceilalți, ce aduce grupului, cu cine se ceartă. Inspiră-te și din tipologii românești (ciobanul, dascălul, negustorul, călugărul, fata de boier). Propune, apoi lasă-mă să aleg. -
Limbajul vorbit și regional în poezie
Vreau să folosesc în poezie limba vorbită de [cine: bunicii din Moldova, oamenii din Ardeal, tinerii din cartier, pescarii din Deltă], pentru o poezie despre [tema]. Ajută-mă să o folosesc credibil, fără caricatură: - 15 expresii, întorsături de frază sau particularități de pronunție tipice, cu sensul lor; - care dintre ele sunt reale și care sunt doar stereotipuri literare (fii sincer dacă nu ești sigur); - cum dozez graiul ca poezia să rămână lizibilă pentru un cititor din altă regiune. Recomandă-mi să verific expresiile cu cineva din zonă sau în dicționare regionale. -
Ceartă de familie la masă, scrisă credibil
Exercițiu de dialog: o familie românească la masa de duminică sau de Crăciun, iar sub discuțiile banale stă un conflict nespus legat de [tema]. Dă-mi: - membrii familiei și ce ascunde fiecare; - subiectul aparent al discuției (mâncarea, politica, vecinii); - momentul în care conflictul iese la suprafață; - 3 reguli pe care să le respect când scriu (de ex. nimeni nu spune direct ce îl doare). Eu scriu scena în 400–600 de cuvinte, apoi ți-o trimit pentru feedback concret. -
Scene intime scrise cu bun-gust
Lucrez la o scenă de intimitate între cei doi protagoniști adulți ai mei și vreau să fie emoțională, nu explicită. Iată varianta mea: [lipește aici scena] Spune-mi: - ce spune scena despre relația lor (încredere, frică, vulnerabilitate); - unde se pierde emoția în descrieri mecanice sau în eufemisme ridicole; - unde ar funcționa mai bine o tăietură, o elipsă sau un detaliu mic; - dacă tonul se potrivește cu restul cărții. Dă sugestii concrete, fără să adaugi conținut explicit. -
Exercițiu: dialog furat din viața reală, transformat
Am blocaj la dialog. Vreau un exercițiu legat de [tema]. 1. Propune-mi 5 locuri unde să ascult 10 minute cum vorbesc oamenii (piață, autobuz, coadă la ghișeu, terasă). 2. Dă-mi o fișă scurtă de notițe: ce să observ (ritm, întreruperi, ce nu spun). 3. După ce îți trimit notițele, propune-mi cum să transform ce am auzit într-o scenă originală de o pagină, cu personaje inventate. Fără nume sau detalii care să identifice oameni reali. -
Exercițiu: o știre banală spusă în cinci tonuri
Vreau un exercițiu de flexibilitate comică, pornind de la: [tema]. Dă-mi o știre banală, inventată, de 2 fraze (de ex. „A fost schimbat becul de pe scara blocului”). Eu o rescriu în 5 tonuri: 1. ca un reporter de război; 2. ca o bunică la telefon; 3. ca un comunicat oficial; 4. ca un motivațional exaltat; 5. ca un critic de artă. Câte 80–100 de cuvinte fiecare. După ce ți le trimit, spune-mi care ton îmi iese cel mai natural și ce aș putea folosi din asta. -
Lumea absurdă cu logică internă strictă
Vreau să scriu umor absurd pornind de la: [tema] (de ex. un oraș în care ploaia e taxată, o țară în care toată lumea trebuie să fie fericită oficial). Absurdul funcționează doar dacă are reguli. Ajută-mă: 1. Regula de bază a lumii, într-o frază. 2. 5 consecințe logice ale regulii în viața de zi cu zi. 3. Cine profită și cine suferă. 4. Ce face un personaj normal care ajunge acolo. Verifică apoi dacă există contradicții care strică efectul comic. -
Antrenament de construire a lumii: 7 zile, 7 întrebări
Lucrez la o lume fantasy sau SF despre [tema] și vreau un antrenament zilnic de 15 minute timp de o săptămână. Creează un plan de 7 zile. Fiecare zi are: - o întrebare despre lume (de ex. ce mănâncă săracii, cum se înmormântează morții, ce înjurături există, ce jocuri au copiii); - o mini-sarcină de scris de 150–250 de cuvinte în care răspunsul apare într-o scenă, nu într-o explicație. La final de săptămână, îmi propui cum să adun răspunsurile într-un document de referință al lumii (o „biblie a lumii”) simplu și ușor de folosit. -
Caiet de observații: material poetic din viața zilnică
Vreau să-mi țin un caiet de observații din care să scot poezii, mai ales despre [tema]. Propune-mi un sistem simplu: - ce notez zilnic (3 categorii concrete, de ex. o frază auzită pe stradă, un obiect ieșit din loc, o lumină anume); - cum notez ca să rămână viu (detaliu, nu concluzie); - o dată pe săptămână, 4 întrebări cu care recitesc notițele ca să găsesc germenii de poezie. Dă-mi și 10 locuri sau situații obișnuite din România unde merită să fiu atent (autobuzul, piața, coada la ghișeu, scara blocului). -
Pregătirea primei lecturi cu actorii
Am terminat prima variantă a piesei sau a scurtmetrajului meu despre [tema] și o citim cu actorii (elevi sau amatori). Ajută-mă să profit de lectură: 1. 8–10 întrebări pe care să le pun actorilor după lectură (ce n-au înțeles, ce replici le-au fost greu de spus, ce personaj li s-a părut fals). 2. Ce să urmăresc eu cât timp citesc ei (unde râd, unde se plictisesc, unde se încurcă). 3. Un tabel simplu pentru notițe. 4. Cum să primesc criticile fără să mă apăr. -
Vocea unei inteligențe artificiale sau a unei nave
În povestea mea SF există o inteligență artificială (sau o navă, un oraș, un robot) care vorbește cu oamenii: [tema]. Ajută-mă să-i găsesc o voce care nu e nici robotul rece din filme, nici un om deghizat: 1. Propune 3 personalități diferite, fiecare cu 3 replici-exemplu. 2. Pentru fiecare, ce nu înțelege din comportamentul oamenilor. 3. Cum se schimbă vocea când e sub presiune. Întreabă-mă apoi care variantă se potrivește poveștii mele și ce vreau să simtă cititorul față de ea. -
Casa familiei ca personaj
În drama mea de familie despre [tema], casa în care au crescut personajele contează mult. Ajută-mă să o construiesc. Pune-mi întrebări despre: unde e, cine a construit-o, ce camere sunt închise, ce obiecte au rămas de la cei morți, ce s-a reparat și ce nu, cine vrea să o vândă și cine nu. Apoi dă-mi un exercițiu: să descriu casa în 200 de cuvinte, de două ori, prin ochii a două personaje care o văd complet diferit. Nu scrie tu descrierile. -
Exercițiu: aceeași scenă în trei genuri
Am o scenă din scenariul meu despre [tema] care nu „prinde”: [lipește aici scena] Exercițiu: o rescriu eu de 3 ori — ca dramă, ca comedie și ca thriller — câte o pagină fiecare. Înainte să încep, spune-mi pentru fiecare gen ce trebuie schimbat (ritm, miză, ce știe spectatorul, tonul replicilor). După ce îți trimit cele 3 variante, ajută-mă să văd ce elemente din fiecare pot folosi în versiunea finală.
-
Atmosfera filmului prin imagine și sunet
Scriu un scurtmetraj despre [tema] și vreau să-i găsesc atmosfera vizuală și sonoră. Pune-mi întâi 5 întrebări despre ce vreau să simtă spectatorul. După răspunsurile mele, propune: - o paletă de culori și un tip de lumină; - 3 sunete recurente (ploaie, tren, televizor din alt apartament) și ce semnifică; - cum se mișcă sau nu camera; - o imagine-simbol care apare de 2–3 ori. Explică simplu, pentru cineva care filmează cu telefonul. -
Partener de improvizație pentru replici
Vreau să exersez replici comice prin improvizație. Situația: [tema]. Reguli: - tu joci un personaj (alege-l tu, potrivit situației), eu joc altul; - răspunzi doar cu o replică, apoi aștepți replica mea; - accepți ce propun și adaugi ceva („da, și...”); - după 10 replici, ieși din rol și îmi spui care replici ale mele au funcționat, care au blocat scena și de ce. Începe tu cu o replică care stabilește locul și relația.
Niciun prompt pentru combinația asta. Alege „Oricare” la una dintre întrebări.