De ceva timp, mai exact prin 2007, am prins o adevărată pasiune pentru schi. Nu am învățat alături de un instructor sau de o persoană experimentată, ci pe cont propriu, din propriile căzături.
Dacă nu mă înșel, chiar în 2007 am fost la Vatra Dornei cu câțiva prieteni buni. Acolo a început aventura mea pe zăpadă: am închiriat schiuri direct de pe pârtie și am încercat să deprind mișcările. Bineînțeles că echipamentul închiriat avea mici defecte — clăparii îmi jucau în picioare, așa că am luat trânte nenumărate. Prietenii mei au preferat să stea pe margine și să râdă de mine, iar la un moment dat s-au plictisit și au plecat să cumpere vin fiert. Eu însă am perseverat.
După vreo două zile am început să înțeleg cum stau lucrurile și am devenit mult mai atent la alegerea echipamentului de închiriat.
În 2008 a fost primul an când am avut curajul să urc cu telescaunul. Deoarece pârtia era înghețată, am căzut de vreo patru ori. Ultima căzătură am încasat-o după o săritură pe o trambulină improvizată: mi-au sărit schiurile din picioare și m-am resimțit serios timp de două săptămâni.
În anii următori am învățat încetul cu încetul să iau virajele corect și să fac slalomuri. Îmi aduc aminte cu plăcere de o conversație cu o fetiță de vreo 11 ani: schia impecabil, m-a îndrumat cu răbdare, iar sfaturile ei mi-au fost de mare ajutor.
În 2011 am învățat să schiez cu adevărat bine. După nenumărate urcări cu teleschiul și multă practică, am reușit să îmi mențin echilibrul și să mă bucur pe deplin de plăcerea de a schia.
Anul acesta mă gândesc să fac pasul următor: să îmi cumpăr propriile schiuri. Am găsit o variantă pe site-ul aventuria.ro care cred că mi s-ar potrivi: modelul de schi alpin Xenon 4.
M-am săturat de schiuri uzate și clăpari nepotriviți. Pentru această iarnă, o pereche proprie ar fi ideală, mai ales că plănuiesc să merg la munte de cel puțin două ori.
