typedef în C

typedef tip_existent NumeNou;
typedef struct { ... } Nume;
typedef int (*Comparator)(const void *, const void *);

Ce face typedef

typedef nu creează un tip nou, ci un alias pentru unul existent. După typedef unsigned long long Lei; poți scrie Lei total;, care este exact un unsigned long long.

Cel mai des se folosește la structuri, ca să nu mai scrii struct la fiecare declarație: typedef struct { ... } Punct;. Dacă structura trebuie să se refere la ea însăși (o listă înlănțuită), îi dai și un nume de struct, pentru că aliasul nu există încă în interiorul definiției.

typedef face mult mai lizibile tipurile de pointeri la funcții. Biblioteca standard îl folosește pentru size_t, FILE, int32_t și multe altele.

Exemple

Exemplul 1: Alias pentru o structură

Cu typedef, tipul se scrie Punct, fără struct în față.

#include <stdio.h>
#include <math.h>

typedef struct {
    double x, y;
} Punct;

double distanta(Punct a, Punct b) {
    return sqrt((a.x - b.x) * (a.x - b.x) + (a.y - b.y) * (a.y - b.y));
}

int main(void) {
    Punct a = {0, 0}, b = {3, 4};
    printf("distanța = %.1f\n", distanta(a, b));
    return 0;
}

Rezultat

distanța = 5.0

Exemplul 2: Structură care se referă la ea însăși

În interiorul definiției se folosește struct nod, pentru că aliasul Nod apare abia la final.

#include <stdio.h>

typedef struct nod {
    const char *oras;
    struct nod *urmator;
} Nod;

int main(void) {
    Nod c = {"Brașov", NULL};
    Nod b = {"Cluj-Napoca", &c};
    Nod a = {"Iași", &b};
    for (const Nod *p = &a; p != NULL; p = p->urmator) {
        printf("%s\n", p->oras);
    }
    return 0;
}

Rezultat

Iași
Cluj-Napoca
Brașov

Exemplul 3: Alias pentru un pointer la funcție

Operatie este tipul „pointer la o funcție care primește doi int și returnează int”. Tabloul de operații se citește mult mai ușor așa.

#include <stdio.h>

typedef int (*Operatie)(int, int);

int aduna(int a, int b) { return a + b; }
int inmulteste(int a, int b) { return a * b; }

int main(void) {
    Operatie ops[] = {aduna, inmulteste};
    const char *nume[] = {"suma", "produs"};
    for (int i = 0; i < 2; i++) {
        printf("%s: %d\n", nume[i], ops[i](6, 7));
    }
    return 0;
}

Rezultat

suma: 13
produs: 42

Greșeli frecvente

• Crezi că typedef creează un tip distinct. typedef int Lei; typedef int Euro; sunt amândouă int, iar compilatorul nu te oprește să le amesteci.
• Ascunzi un pointer într-un typedef (typedef struct nod *NodPtr;). Codul devine greu de citit: nu se mai vede că lucrezi cu pointeri, iar const NodPtr înseamnă pointer constant, nu date constante.
• Folosești aliasul în interiorul propriei definiții (Nod *urmator; înainte să existe Nod). Folosește struct nod * acolo.

Comenzi înrudite

• struct: Grupează mai multe valori de tipuri diferite într-un singur tip nou, de exemplu numele, vârsta și orașul unei persoane.
• Pointeri la funcții: O variabilă care ține adresa unei funcții: o poți schimba, pune în tablouri sau trimite altor funcții (callback).
• enum: Definește un set de constante întregi cu nume, de exemplu zilele săptămânii sau stările unei comenzi.
• stdint.h și limits.h: Tipuri întregi cu dimensiune exactă (int32_t, uint8_t) și constantele cu valorile minime și maxime ale tipurilor (INT_MAX).
• union: Ca un struct, dar toate câmpurile folosesc aceeași zonă de memorie, așa că la un moment dat păstrează o singură valoare.