Ai încercat vreodată să optimizezi un site complex pentru a se afișa identic pe toate versiunile de Internet Explorer? Pentru orice dezvoltator web de la finalul anilor 2000, acesta este un adevărat coșmar tehnic și o sursă continuă de frustrare.
O istorie plină de incompatibilități CSS
Fiecare iterație a browserului celor de la Microsoft a venit cu propriul motor de randare, propriile interpretări nestandardizate și o suită nouă de buguri greu de anticipat:
- Internet Explorer 5.5: Un coșmar în privința box-model-ului și a elementelor poziționate float.
- Internet Explorer 6: Probabil cel mai detestat browser din istorie, plin de lacune tehnice, absența suportului nativ pentru transparențe PNG (fără hack-uri AlphaImageLoader) și probleme grave de memorie.
- Internet Explorer 7: Deși aduce o serie de îmbunătățiri și o structură mai apropiată de modernitate, continuă să interpreteze eronat reguli de bază din specificațiile CSS 2.1.
- Internet Explorer 8: Este în mod cert cel mai avansat dintre cele patru; respectă mult mai riguros standardele W3C, deși adesea mai necesită mici ajustări condiționate (câteva linii dedicate în fișiere CSS separate).
Standarde deschise versus soluții proprietare
Întrebarea legitimă pe care și-o pun toți dezvoltatorii de front-end: de ce a trebuit ca Microsoft să schimbe permanent comportamentele proprietare de la o versiune la alta, în loc să adere încă de la început la standardele acceptate unanim de comunitatea web internațională?
Până când cotele de piață ale vechilor versiuni (în special IE6) vor scădea suficient pentru a fi abandonate definitiv, rămânem captivi în scrierea de comentarii condiționate, hack-uri CSS și teste repetitive. Voi reveni cu detalii și soluții concrete pentru cele mai enervante buguri de randare din IE6!
