Îmi aduc aminte,încă de când eram mic, cum mergeam la teatrul Mihai Eminescu din Botoșani. Emoțiile și mirarea unui copil de a afla necunoscutul. Îmi aduc aminte de anii adolescenței și anii din liceu în care am început să cunosc lumea după adevărata ei valoare. În aceea perioada în acel teatru am văzut multe piese de teatru și de multe ori chiar am rămas impresionat până la lacrimi. Multe dintre piesele pe care le-am văzut mi-au rămas adânc întipărite în minte și mi-au adus o parte mică din cultura românească și străină.
Nu spun nimic noua, sunt sigur că mulți dintre voi ați simțit același sentimente cândva. Mintea îmi fuge spre un actor special numele de Daniel Batale, sper să nu mă înșel cu privire la nume. Îmi aduc aminte de multe piese în care a jucat el și cât de talentat era și sper că mai și este.
Una dintre piesele care mi-au rămas în mintea mea se numește Masca. Cred că a fost piesa de teatru care m-a influențat cel mai mult. Pe parcursul acestei piese de teatru Daniel Badale m-a făcut să trec de la sentimente de fericire și bucurie la sentimente de tristețe profundă. La sfârșitul piesei de teatru un copil venea pe scena și discuta cu tatăl lui presupus mort(un tată alcoolic care nu a știut să aprecieze ce a avut). Acel moment sublim m-a impresionat și m-a învățat o lecție elementară, pe care cu toți ar trebui să o știm: Trăiește viața astfel încât să nu îi faci să sufere pe cei de lângă tine.
Nu aș putea discuta despre toate micile lecții care le-am învățat din teatru dar pot să vă îndemn să susțineți campania: Artiști pentru artiști.
De ce e important să susținem teatrul romanesc?.
Deoarece teatrul este unicul loc în care poți și să plângi și să râzi în același timp. Un film te poate face să treci prin diferite emoții dar nu are acel element de trăire umană. Un ecran îți poate arăta o poveste dar nu îți poate transmite emoțiile celor care îi vezi în fața ta.
Îmi aduc aminte cu plăcere acele momente în care toată sala râdea puternic, îmi aduc aminte acele momente când toată sala era cu ochii pe actori și parcă nu se auzea nici măcar respirația publicului. Îmi aduc aminte acele moment în care toată lumea era cuprinsă de tristețe pentru ceea ce vedeau. Îmi aduc aminte cum artiștii din fața noastră prezentau piesa într-un mod inedit și frumos.
Dacă vrei să faci ceva pentru teatru românesc…. ei bine nu trebuie să îți vinzi apartamentul sau să faci un împrumut în bancă. Nu trebuie să îți duci la amanet iPad-ul, iPhone-ul sau Samsung Galaxy S III. Trebuie doar să îți cumperi un bilet la teatru!!!
Dacă vrei să sprijini această campanie descarcă acest fișier si fă o programare să mergi la teatru. Nu vei regreta! Emoțiile te așteaptă.