Fac parte din generația de mijloc a societății din prezent. Când eram copil am prins altă generație, cu alte concepții și altă mentalitate. Oricine poate să spună că lucrurile nu mai sunt la fel ca înainte. Chiar și generația nouă înțelege că mediul în care trăim nu emană încredere reciprocă. Este interesant ceea ce am citit într-un articol despre încrederea la oameni. Suntem concepuți ca să avem încredere unii în alții, iar atunci când suntem trădați suntem grav afectați în latura umană. Creierul unei persoane produce o substanță numită oxitocină la momentul întâlnirii cu o altă persoană, această substanță conferind senzația de încredere chiar și dacă este prima lor întâlnire. Iar încrederea în societate are un rol deosebit. Înseamnă untitate iar unitatea aduce putere.
Astăzi nu putem vorbi despre așa ceva. Libertatea din prezent are și neaunsuri. De fapt libertatea este bună doar dacă există suficientă instruire pentru ca toți membrii dintr-o societate să ia decizii în cunoștință de cauză. Însă libertatea este privită ca un mod de a te încătușa, fie viciilor, fie ție însuși, fie bunurilor. Într-un asemena mediu încrederea este încălcată, ceea ce generează un lanț lung de necazuri și frustrări. Dacă trăiești într-un mediu în care furtul și minciuna sunt des întălnite, va trebui să duci o luptă enormă cu tine însuți pentru a nu te lăsa influențat, chiar cu riscul de a fi privit ca un nebun de ceilalți care sunt deja influențați deja. Să vă dau câteva exemple care mi s-au întâmplat, unele dintre ele chiar m-au marcat.
În primul rând respectul, care trebuie să fie reciproc. Eram la rând la o filială BCR, cu o singur ghișeu pentru public. Stăteam la rând 4 persoane, 3 bărbați și o doamnă care era ultima din rând. Doamna de la ghișeu o cheamă în față oferindu-i întâietate. Bineînțeles că dacă era o mamă cu copil, însărcinată sau în vârstă avea întâietate. Însă era o doamnă între două vârste (30-40 ani). Sunt femeile superioare bărbaților? Sau poate că noi, bărbații, nu avem nevoie de respect? Pe mine nu m-a afectat foarte mult situația, însă am văzut expresia de stupoare de pe fața bărbatului care ar fi trebuit să urmeze la ghișeu. Nu pot să uit cum se uita în gol, cu ochii mari și înghețați, fără să comenteze ceva.
Apoi să vă spun despre modul cum se procedează cu restul banilor. Cred că fiecare dintre noi am primit restul de bani mai puțin decât ar fi trebuit. Mi s-a întâmplat și mie și nu am fost atent. Luna aceasta, septembrie, eram la un dealear Orange, am luat o cartelă prepay de 5 euro, am dat 50 lei. Greșeala mea că mă uitam pe panoul cu telefoane, când am întors capul am văzut hârtia cu codul de reîncărcare și sub ea niște bani. Cum tânăra nu-mi dăduse bonul fiscal de casă, am rugat-o să mi-l dea timp în care reflex am luat hârtia și banii fără să îi număr și i-am pus în portofel. Am luat bonul fiscal și am plecat. La birou când am ajuns am rămas împietrit pentru că-mi lipseau 20 lei. Nu îmi căzuse niciodată bani din portofel, și nici nu avea cum pentru că banii erau băgați în hârtia cu codul prepay. Eram convins că nu mai recuperam banii, dar m-am întors la reprezentantul Orange și i-am spus că nu mi s-a dat restul corect. Tănăra a făcut casa și mi-a spus că are o pierdere de 4 lei, deci am confirmat și în fața ei că nu-mi păsa de bani cât de situația în sine. Măcară să știe de ce nu voi mai trece pe acolo.
Cu o altă ocazie, mi s-a întâmplat exact invers, însă am procedat cu totul altfel. Tot în acest an, în luna august, m-am dus la farmacie să cumpăr medicamente pentru un coleg de la birou. Aveam tot 50 de lei la mine. Curios sau nu, la final aveam de plată 49,90 lei. Am dat banii și așteptam să îmi împacheteze medicamentele. Însă farmacista, o femeie tot la vreo 40 de ani, serioasă și cu bun simț, a ținut să caute să-mi dea și restul de 10 bani. Cum căuta să găsească repede o monedă (pentru nu avea în casa de bani), în graba ei nu am văzut nici eu și nici ea că a băgat în punguța cu medicamente și bancnota de 50 lei pe care i-am dat-o. Am plecat fără să bănuiesc nimic. Pe drum am vrut să verific încă o dată medicamentele pe care le-am luat și am văzut și hârtia de 50 lei. M-am oprit în loc. Mi-am făcut rapid monetarul din portofel și m-am asigurat că acei bani nu sunt ai mei. Am făcut cale întoarsă și i-am arătat farmacistei banii din punga cu medicamente. A rămas blocată la prima vedere. După ce i-am spus că banii aceia sunt în plus pentru mine, și-a revenit și a început să se certe singură. M-am simțit fenomenal de bine în acea zi. Să faci un bine cuiva este ceva uman. Darămite să te gândești dacă erai tu în situația farmacistei, ce ai fi dorit să facă cumpărătorul într-o situație de genul acesta?
Sunt multe alte situații pe care le-aș putea spune într-un articol de acest gen. Însă nu vreau să răscolesc trecutul. Voi scrie în alte articole asemănătoare despre prezent și simțul civic, sau ce-a mai rămas din el.
Oamenii au ajuns aici cautand:
- ce este simtul civic
